Cã în politicã funcþioneazã, peren, un dublu standard, o ºtim încã de la Grigore Alexandrescu, cel care a sintetizat acest concept în morala fabulei cu dulãul ºi cãþelul. Abia ieºit din scandalul Lewinsky, dupã ce trecuse, razant, pe lângã un impeachement ce putea sã-1 coste fotoliul de preºedinte (acela în care se derulaserã nepotrivite jocuri erotice) Clinton a avut nevoie de un element care sã deturneze atenþia publicã. Aºa cum o fãcuse pe la debutul scandalului, când s-a nãpustit asupra lui Saddam Husein, a fãcut-o ºi de aceastã datã cu Miloºevici. Iugoslavia era candidatul ideal pentru deturnarea interesului faþã de consecinþele scandalului Monicagate ºi s-a procedat cu grãbire: textul acor- dului de la Rambouillet a fost premeditat formulat inacceptabil pentru sârbi ºi de aici tot ce a urmat: dictaturã, persecuþii, purificare etnicã, bombaramente ºi victime în numele pãcii ºi al democraþiei. Pe un plan pragmatic, Clinton a pozat din nou în om forte, NATO ºi-a exersat tacticiie de luptã, arsenalele occidentale ºi-au împrospãtat rezervele, distrugerile au pregãtit premisele reconstrucþiei, iar albanezii au desãvârºit purificarea etnicã pe care i-o reproºau lui Miloºevici. Noua ordine mondialã a intrat în funcþiune fãrã prea multã teorie, confirmând valabilitatea doctrinei de suveranitate limitatã pe care Brejnev o concepuse cu referire doar la þãrile sistemului comunist. Nici unul dintre principiile formulate în cazul Iugoslaviei nu mai funcþioneazã: nici în Timor, nici în Daghestan. Acolo sunt probleme interne ale indonezienilor ºi ale ruºilor. Poate, cel mult ONU sã-ºi mai reintre în formã ºi atribuþii, pe plan umanitar.Iugoslavia este altã poveste. Alte interese. Altã strategie. ªi, bineînþeles, alt standard.