O nouã etapã a acerbei confruntãri care se manifestã între echipele ºefului de la Cotroceni ºi a celui de la Victoria s-a consumat în ultima zi a anului, chiar în penultima sa orã. Dupã tradiþionalul mesaj prezidenþial, produs într-un decor absurd (parcã brãduleþul de iarnã pronunþa discursul, aºa era acesta de în prim plan), hop, surpriza serii: mesajul premierului! Auditoriul, neacaparat încã de ambianþa sãrbãtorii, ºi-a dat cu presupusul. Cine e mai important în ziua de azi? Preºedintele sau premierul? Dacã e preºedintele, atunci de acesta a cuvântat în "deschidere"? Dacã e premierul, de ce s-a mai bãgat ºi preºedintele? ªi aºa mai departe. Dacã e vorba de o problemã, ea nu constã în ordinea în care au fost plasaþi vorbitorii cãtre naþiune. Ci în tot mai pronunþatul dualism al puterii în România. ªi pânã în 2000, þara noastrã a fost o republicã semiprezidenþialã, dar nimeni nu a pus sub semnul întrebãrii autoritatea prezidenþialã. ªi nu au pus, în primul rând, primii miniºtrii, care au acceptat ca pe un dat constituþional preeminenþa, în momente festive, a titularului de la Cotroceni. Lucrurile au început sã se schimbe odatã cu venirea la putere a lui Adrian Nãstase. ªi când spun "la putere" vreau sã se înþeleagã cã nimeni înaintea sa, dupã '89, n-a cumulat atâta autoritate ºi forþã de decizie. Nãstase este, ca premier, subordonat al Parlamentului, unde forþa principalã o constituie PSD-ul, al cãrui preºedinte este tocmai Adrian Nãstase. Care, cu un staff dedicat, îºi constituie un puternic eºafodaj de imagine publicã, dublând sau chiar concurând instituþia prezidenþialã. Mesajul de Anul Nou este un exemplu (deºi se zice cã, fiind consultat, preºedintele ar fi fost de acord), primirile de personalitãþi strãine cu gardã militarã fiind altul, ºi aºa mai departe. Aº vrea sã fiu înþeles: nu creºterea autoritãþii premierului este un lucru care ar trebui sã producã cuiva îngrijorare. La urma-urmelor, Adrian Nãstase dã acum adevãrata mãsurã a talentului sãu politic. Îngrijorãtoare este aceastã cursã pe care o genereazã ambiþiile ºi frustrãrile celor douã echipe ºi pe care riscã sã o transforme într-o veritabilã capcanã.