România se vede confruntatã cu un flagel la care pãrea sã aibã o anume imunitate: imunitate economicã. Preþul drogului era considerat, de cãtre cei mai mulþi, o barierã în calea extinderii lui. Suntem prea sãraci, iar drogurile sunt prea scumpe - spuneau cei care erau convinºi cã românii vor apela, în continuare, la drogurile „clasice" , alcoolul ºi tutunul, pentru celelalte noi rãmânând doar o þarã de tranzit.

Iatã însã cã realitatea ne ia pe neaºteptate ºi o serie de analize ºi investigaþii recente menþioneazã faptul cã avem deja un mare numãr de consumatori ºi de utilizatori cronici. Deloc paradoxal, ei nu provin din mediile sãrace, ca recurs la mizerie ºi nevoi. Cei mai mulþi sunt tineri, aflaþi încã pe bãncile ºcolii ºi provin din familii cu resurse materiale notabile. Drogul este luxul pe care ºi-1 permit pe banii pãrinþilor ºi „paºaportul" pentru o lume desprinsã din filmele care le servesc drept model.

Acþiunea drogului asupra sistemului nervos face din persoanele cu psihic slab, fragil, veritabili sclavi ai uzului. Din pãcate, acþiunea de prevemre ºi de tratament este aproape nulã. În þarã existã doar o secþie sau douã unde utilizatorii ar putea fi internaþi pentru a se încerca dezintoxicarea, iar resursele materiale sunt ca ºi inexistente.

Îmi permit sã cred cã pericolul cel mai mare vine de la o alta categorie de droguri, între care PUTEREA exercitã influenþe dintre cele mai rãvãºitoare asupra unui numãr de persoane care s-au trezit în situaþia de a dispune de existenþa unor semeni de-ai lor. Paranoia nu mai este zona exclusivã a unui DICTATOR. Ea s-a democratizat, presãrând societatea cu nenumãraþi mici dictatori, convinºi cã puterea pe care le-o conferã banul sau funcþia nu are altã menire decât sã manipuleze destinele celor din jur, sã transforme hachiþele proprii în directive de viaþã pentru supuºi, sã le alimenteze egocentrismul ºi convingerea cã, o datã cu succesul economic sau social devin automat mai frumoºi, mai deºtepþi ºi mai buni. Într-un mediu în care a lipsit coordonata moralã a acumulãrii, boala este - încã - fãrã leac.