România se vede confruntată cu un flagel la care părea să aibă o anume imunitate: imunitate economică. Prețul drogului era considerat, de către cei mai mulți, o barieră în calea extinderii lui. Suntem prea săraci, iar drogurile sunt prea scumpe - spuneau cei care erau convinși că românii vor apela, în continuare, la drogurile „clasice" , alcoolul și tutunul, pentru celelalte noi rămânând doar o țară de tranzit.
Iată însă că realitatea ne ia pe neașteptate și o serie de analize și investigații recente menționează faptul că avem deja un mare număr de consumatori și de utilizatori cronici. Deloc paradoxal, ei nu provin din mediile sărace, ca recurs la mizerie și nevoi. Cei mai mulți sunt tineri, aflați încă pe băncile școlii și provin din familii cu resurse materiale notabile. Drogul este luxul pe care și-1 permit pe banii părinților și „pașaportul" pentru o lume desprinsă din filmele care le servesc drept model.
Acțiunea drogului asupra sistemului nervos face din persoanele cu psihic slab, fragil, veritabili sclavi ai uzului. Din păcate, acțiunea de prevemre și de tratament este aproape nulă. În țară există doar o secție sau două unde utilizatorii ar putea fi internați pentru a se încerca dezintoxicarea, iar resursele materiale sunt ca și inexistente.
Îmi permit să cred că pericolul cel mai mare vine de la o alta categorie de droguri, între care PUTEREA exercită influențe dintre cele mai răvășitoare asupra unui număr de persoane care s-au trezit în situația de a dispune de existența unor semeni de-ai lor. Paranoia nu mai este zona exclusivă a unui DICTATOR. Ea s-a democratizat, presărând societatea cu nenumărați mici dictatori, convinși că puterea pe care le-o conferă banul sau funcția nu are altă menire decât să manipuleze destinele celor din jur, să transforme hachițele proprii în directive de viață pentru supuși, să le alimenteze egocentrismul și convingerea că, o dată cu succesul economic sau social devin automat mai frumoși, mai deștepți și mai buni. Într-un mediu în care a lipsit coordonata morală a acumulării, boala este - încă - fără leac.