La ceea ce se întâmplã acum cu presa scrisã, introducerea CAS-ului la drepturile de autor n-ar fi decât necesara bomboanã de pe colivã. Aceastã ameninþare – cãci pânã la urmã despre aºa ceva este vorba – apare sistematic pe piaþã în momente în care anumite forþe politice considerã cã ar putea sã plãteascã niºte poliþe. De data aceasta este vorba despre sancþionarea campaniei anti-bãsesciene dusã în principal de presa scrisã, în timpul recentului scrutin, dar nu numai.
De aproape un deceniu ziarele tipãrite înregistreazã un lung ºi constant declin. Tirajele s-au diminuat continuu ºi, la ora actualã, BRAT-ul nu prea mai are practic ce numãra. Pe mãsurã ce ponderea ºi influeanþa ziarelor centrale generaliste a scãzut, au crescut cele ale tabloidelor – publicaþii fãrã pretenþii formatoare, ce se rezumã la a satisface apetitul pentru senzaþional ieftin al unei categorii de populaþie tot mai desprinse de noþiunile de culturã ºi civilizaþie. Asta pe de o parte. Pe de alta, presa cu pretenþii plãteºte un tribut dramatic neadecvãrii sale la o nouã stare: aceea a unor opþiuni limpezi. Presa, în general, s-a strãduit sã afiºeze o obiectivitate ºi o imparþialitate ce devin tot mai puþin funcþionale într-o societate marcatã de profunde falii politice. Neasumarea cinstitã a unor opþiuni – fireºti la urma urmelor – a semãnat neîncredere în rândul cititorilor, o neîncredere cu consecinþe directe în cifrele de vânzãri. Criza moralã, de atitudine, a fost prompt dublatã de criza economicã: în faþa concurenþei televiziunii mai adecvate ºi mai... ieftine, porþia de publicitate a printului a scãzut continuu pânã la a nu mai putea sã acopere cheltuielile curente, fãrã a mai fi vorba de vreun profit. Multe ziare au fost salvate de la un deces prematur de interese politice care le-au menþinut în viaþã artificial pânã la deznodãmântul prezidenþialelor. De aici înainte „gripa tiparului” a lovit necruþãtor. Deja patru publicaþii, altminteri considerate redutabile, ºi-au încetat apariþia la chioºcuri, iar altele sunt pe cale de a o face.
ÃŽn aceste condiþii o eventualã adoptare a deciziei de a se introduce plata CAS-ului pe veniturile din drepturile de autor va face ravagii. Marea majoritate a gazetarilor în viaþã trãiesc din aceste drepturi de autor – angajãrile fiind prea costisitoare pentru bugetele sãrace ale redacþiilor. Angajatorii vor reduce automat cheltuielile din suma plãtitã prestatorilor, ale cãror venituri vor fi reduse corespunzãtor. ªi vorbim de angajatorii care au mai rãmas în viaþã. ªi de aici concluzia stupiditãþii miºcãrii: birul acesta suplimentar nu va mai putea fi încasat din lipsã de... subiecþi. Va fi cam la fel cu forfetarul de la IMM-uri: decât puþin de la toate câte sunt, mai bine nimic!
Aceastã mãsurã ilustreazã, în ultimã instanþã, completa lipsã de orizont a activitãþii presei, care combate criza cu ce are la îndemânã: e ca ºi cum ai vaccina populaþa împotriva crizei porcine cu otravã! Un mort nu mai trebuie tratat, deci scad cheltuielile...