Sunt gimnastele "patrimoniu naţional" sau nu? Au ele dreptul să facă ce le trece prin cap, sau trebuie să se supună unor rigori, asemenea altor însemne sau simboluri naţionale? Nu e prima dată când se agită acest subiect.  Cea mai mare inflamare a produs-o Corina Ungureanu, când a pozat în 2000, pentru "Play-boy". Atunci s-au făcut auzite cele mai ciudate comentarii şi intenţii, între care şi aceea de a o exclude total din viaţa sportivă pe cea care îndrăznise să-şi lase la vestiarul redacţiei costumul de gimnastică, rămânând în cel al Evei. Cel mai tare s-a ofuscat Federaţia, deţinătoarea unei lungi tradiţii de austeritate şi de sobrietate, care se vedea atunci pusă în faţa unei situaţii fără precedent. Dar lucrurile au evoluat într-o direcţie în care astăzi, la doi ani de la întâmplare şi după mai multe cazuri de acelaşi fel, preşedintele Federaţiei, dl Vieru n-a avut altceva de făcut decât să exclame binedispus: "Frumoase mai sunt fetele noastre, mânca-le-ar tata!" Fetele noastre sunt, într-adevăr frumoase. Nu doar gimnastele. Ele sunt doar mai cunoscute. Şi acest lucru s-a văzut foarte bine din probele pe care presa română a pus mâna înainte de lansarea oficială a publicaţiei japoneze care a reuşit să le dezbrace pe fetele noastre - Lavinia Miloşevici, Corina Ungureanu şi Claudia Prisecaru. "În viaţa mea n-am câştigat atâţia bani!" - a exclamat Claudia când a venit vorba despre cei 120.000 de dolari pe care i-au primit fetele pentru şedinţele foto. Şi aici cred că este cheia problemei: într-o carieră (de regulă, scurtă) de eforturi şi de privaţiuni, campioanele noastre se aleg cu foarte puţin. Premii simbolice,  indexate, impozitate. Şi indiferenţa şi uitarea de după ieşirea din scenă.  Are cineva dreptul să le împiedice să câştige un ban în plus - acum, când se mai poate - mai ales că pentru asta nu trebuie să se prostitueze sau să facă ceva ilegal? Sincer, cred că nu. Nuditatea nu mai este nici păcatul şi nici scandalul din urmă cu nu mulţi ani. Ea a intrat tot mai mult în existenţa noastră şi tinde să se transforme dintr-un şoc, într-o categorie estetică. De ce doar să ni le imaginăm pe fete cum ar arăta goale, când putem să le vedem de-adevăratelea? Asta, pe de o parte.  De cealaltă, rămâne chestiunea a ceea ce am putea numi "patrimoniu". Dacă fetele ar fi pozat cu medaliile de aur la gât, ar fi putut să însemne o sfidare. N-au făcut-o.  Alţii ar trebui să delimiteze, mai clar şi mai categoric, de unde până unde ţine libertatea individului şi de unde începe responsabilitatea faţă de nişte categorii cu care nu ne permitem să ne jucăm.