Atât Adrian Năstase, cât şi Mircea Geoană au lansat semnale prin care avertizau asupra tentativelor de distrugere prin discreditare o principalului partid de opoziţie de către formaţiunile aflate la putere. Atât scandalul moştenirii ''mătuşii'', cât şi acela al vânzării ''verişorului'' ar fi fost declanşate în momentele în care partidul se pregătea să se regenereze prin măsuri organizatorice. Şi Năstase şi Geoană au depus eforturi considerabile pentru a decela mecanismele prin care datele referitoare la cele două operaţiuni au ajuns în presă, încercând totodată să identifice ''cercurile de interese'' şi instrumentele acestora. De exemplu, Adrian Năstase a sesizat că în atacul concetat declanşat în presă au fost vehiculate aceleaşi erori, ceea ce alimentează supoziţia unui demers iniţial comun, în timp ce Mircea Geoană a văzut în developarea operaţiunii sale comerciale mâna lungă a serviciilor secrete. Şi lucrurile probabil că aşa şi stau. Problema , însă, nu este aceasta. Problema este că serviciile secrete, cercurile de interese, forţele ostile ce doresc distrugerea PSD-ului au avut la îndemână aceste fapte. Pentru că nici Adrian Năstase şi nici Mircea Geoană nu neagă moştenirea sau vânzarea. Ele sunt reale şi autentice. Neregula stă în suspiciunea care pluteşte în jurul lor şi care, chiar dacă lucrurile stau aşa cum spun cei în cauză, rămân greu de crezut. Desigur, nu e vina dlor Năstase şi Geoană că nu prea se întâmplă prea des să apără mătuşi care-ţi lasă moşteniri de milioane sau veri care-ţi vând la preţ redus terenuri de 40 de ori mai scumpe. S-a întâmplat să fie domnii Năstase şi Geoană norocoşii, cei care câştigă lozul cel mare la tragerea secolului. Problema este şi mai delicată atunci când norocul pică pe capul unei întregi categorii de persoane care s-au aflat la cârma lucrurilor, care au muncit din greu pentru naţiune fiind apoi răsplătiţi în acest mod neobişnuit, cum se întâmplă acum în PSD . Şi, chiar dacă justiţia se va lăsa convinsă de autenticitatea acestor faze, în mintea românului care nu câştigă niciodată nimic ele vor continua să rămână sub formă de nedumerire. Şi de acută neîncredere.