"Demonstraţia de forţă" făcută pe străzile Bucureştiului, de către efectivele Poliţiei, Jandarmilor şi ale Brigăzii Antitero a SRI, după atentatele de la Istanbul a avut un aer mai mult comic decât liniştitor. Efortul acesta mi-a amintit de "tropăitul" activiştilor pe culoarele partidului unic, atunci când voiau să arate şefilor că sunt la datorie în orice moment.  Nu ştiu la ce ajută, la ce poate ajuta, această tropăială, cu maşini de intervenţie, mascaţi şi cu toată tehnica din dotare.  Pentru că orice persoană, cât de cât informată asupra evoluţiilor din teoria şi practica terorismului internaţional, ştie că lucrurile s-au schimbat. Dramatic. 11 septembrie 2001 a inaugurat o nouă fază în confruntarea dintre civilizaţie şi fanatism.  O fază în care principalul mijloc de control - instinctul de supravieţuire - nu mai funcţionează.  Împotriva unui om decis să moară nu ai prea multe mijloace de contracarare la îndemână.  O dovedeşte, aproape în fiecare zi, ceea ce se întâmplă în Irak sau în Israel.  O societate pregătită pentru un asalt fără sfârşit, cu structuri bine puse la punct, cum este Israelul, nu poate să stăvilească fenomenul nici măcar cu zidul înălţat, ca la Berlin, între cele două comunităţi.  Escalada acţiunilor creşte numărul victimelor, iar acesta sporeşte cota de intoleranţă şi îndepărtează şansa unei înţelegeri sau a stopării violenţei. Şansa noastră de a nu avea evenimente de acest gen ţine exclusiv de întâmplare.  Şi de miză.  Oricât ar veghea SRI-ul, oricât ar fi cu ochii în patru, nu va putea împiedica o tentativă, pentru simplul motiv că nu este posibil să protejezi permanent toate punctele vulnerabile ale societăţii.  În momentul în care, după '89, a pierdut controlul asupra mişcării potenţialelor ţinte teroriste, şansele de a reface sistemul de protecţie sunt extrem de reduse.  În locul tropăielii pe şosele, acolo unde eventualii terorişti nu se vor da în stambă, instituţia condusă de dl Timofte, care a cam reuşit să se descalifice sub precedentul mandat, prin deturnarea abilă a unor evenimente incomode spre ordinea publică (pentru ca şefii antiterorismului să se poată dedica activităţilor culturale) ar trebui să se concentreze asupra recâştigării terenului în activitatea informativă.  Pentru că aici e zona critică, ce a făcut ca instituţia să comită gafele impardonabile din timpul pregătirilor pentru intervenţia în Irak.  Gafe care ne-ar fi putut expune deja unor eventuale ameninţări teroriste.