Modul în care întreaga opinie publicã s-a inflamat dupã meciul României cu Italia din Campionatul European este tipic pentru mentalitatea româneascã. Aceea de a confunda dorinþele cu posibilitãþile, de a spera în ceea ce nu este de sperat ºi de a reveni apoi pe solul tare al realitãþii cu dezamãgirea de rigoare. Relaþia noastrã cu fotbalul este una complicatã. Avem un campionat modest, dar din când în când bãieþii noºtri reuºesc câte o performanþã care nu þine de condiþia realã, ci de ºansã ºi de întâmplarea ce face sã concureze factori care altminteri nu se întâlnesc. Nu suntem una dintre forþele acestui sport. Ne situãm, probabil, la intersecþia dintre „diviziile” B ºi C ale acestuia. Dintr-un motiv simplu: talentul nativ al jucãtorilor noºtri nu trece prin filtrele exigente ale organizãrii ºi promovãrii acestui veritabi business. Noi avem o piaþã aleatorie, sufocatã de ºmecheri care au gãsit în fotbal un obiect de speculaþii ce încalcã orice principii ºi reguli. Campionatul nostru este, cel mai adesea, pretextul prin care se selecteazã cea ce se oferã spre vânzare campionatelor cu stare. ÃŽnsã naþionala noastrã nu este alcãtuitã din altceva decât din mercenari cu prea puþinã capacitate intelectualã ºi cu mai puþin devotament faþã de o idee. Aºa cã nu este de mirare ce ºi cum s-a întâmplat în Elveþia. Am început campania fãrã nici o idee tacticã, doar cu dorinþa de a nu pierde ruºinos. N-am construit nimic, nici un moment. Modul în care Mutu a executat penalty – ul este tipic pentru puþina gândire din capul sãu: în locul unei execuþii tehnice, sigure, a preferat o ºmecherie – trasul pe centru. N-a fost ghinion, ci prostie sadea. ÃŽn ultimul meci, în care ne pusesem, absurd, atâtea speranþe, am asistat la cea mai dezlânatã prestaþie posibilã. Nu ºtiu ce a cãutat Banel Nicoliþã la o asemenea competiþie. Cel mult ne-a ajutat sã vedem cã e un jucãtor de Fãurei, nu de Berna, care aleargã doar ca sã se afle în treabã. N-aº vrea sã par cârcotaº. Dar n-am reuºit sã arãtãm nimic în afarã de faptul cã ne-am calificat norocos. ªi cã nu avem acea vânã pe care au demonstat-o turcii, care sã ne facã sã putem sã ºi câºtigãm, nu doar sã pierdem. ÃŽn ultimã instanþã, fotbalul nostru este la fel ca ºi politica: plin de veleitari fãrã talent, lipsit de orizont, concentrat pe obiective imediate, tratate meschin. Un fotbal ºi o politicã bazate pe blaturi, aranjamente dubioase, jucãtori lipsiþi de talent promovaþi doar din interese de grup ºi cu câºtigãtori dubioºi. Cã am vrea sã avem ºi o politicã ºi un fotbal mai bune, mai performante, e altã poveste. ªi ea þine de putinþã. Dorinþa nu e suficientã. |