În ultimii 15 ani România a avut doar în douã rânduri ambasadori de meserie veniþi din America. Revoluþia l-a prins la post pe un bãtrânel jovial, trimis de Bush tatãl sã se relaxeze într-o Românie previzibilã ºi relativ sigurã, prin regimul condus cu mânã forte de Ceauºescu. Cãderea dictaturii i-a surprins pe americani , fostul secretar de stat James Baker fiind printre primii politicieni occidentali care au aterizat la Bucureºti, dar confuzia momentelor ulterioare n-a convins Departamentul de Stat sã trimitã acolo alt om, mulþumindu-se cu un consilier bun care sã-l ghideze pe ambasador. Acesta, un contribuitor în campania electoralã, s-a remarcat doar prin faptul cã la petrecerea datã de ziua Americii, în 1990, n-a invitat pe nici unul dintre liderii proaspãt aleºi, mulþumindu-se cu o asistenþã formatã din reprezentanþi ai Opoziþiei. Cã
americanii n-au considerat România o zonã de importanÞã strategicã s-a vãzut ºi din faptul cã pânã În 2000, În ajunul rãzboiului din Irak, s-au mulÞumit sã aibe la Bucureºti reprezentanÞi neutri.
Primul diplomat de meserie, transferat aici de la Praga, a fost Michael Guest, misiunea sa fiind aceea de a pregĂŁti terenul pentru ca intervenĂžia ĂŽn Irak sĂŁ beneficieze de suportul “noii Europe”, sarcinĂŁ de care tânĂŁrul – Âşi controversatul – ambasador s-a achitat excelent. În timpul mandatului sĂŁu, România a intrat ĂŽn NATO Âşi l-a primit ĂŽn vizitĂŁ oficialĂŁ pe preÂşedintele Bush. Dar, spre finalul mandatului sĂŁu, a reuÂşit sĂŁ intre ĂŽn conflict deschis cu puterea de la BucureÂşti, pe tema corupĂžiei Âşi a “peÂştilor mari”. Lui Guest i-a succedat tot un om din aparat, venit din Securitatea NaĂžionalĂŁ – Diyer Crouch. Sub presiunea evenimentelor americanii l-au retras ĂŽnsĂŁ dupĂŁ scurt timp, având nevoie de el la Departamentul din care venise Âşi care avea de gestionat complicata temĂŁ a terenului internaĂžional.
DupĂŁ o pauzĂŁ bunĂŁ de interimat este anunĂžatĂŁ sosirea la BucureÂşti a unui ambasador din tradiĂžionala listĂŁ de sponsori. Un “tânĂŁr” miliardar de numai 75 ani, care s-a remarcat ĂŽn finanĂžarea campaniei electorale a preÂşedintelui Bush Âşi care doreÂşte sĂŁ-Âşi ĂŽncununeze opera managerialĂŁ cu un titlu diplomatic.
Ne reĂŽntoarcem, altfel, la statutul de ĂžarĂŁ care nu ridicĂŁ probleme pentru America, aceasta permiÞându-Âşi sĂŁ o treacĂŁ ĂŽn linia a doua-treia a intereselor sale globale, chiar dacĂŁ noi, sau unii dintre noi, credem cĂŁ axa BucureÂşti- (Londra) – Washington este o gĂŁselniÞã, iar “teorema licuricilor” o garanĂžie.