Tehnica utilizatã de Guvern începe sã dea roade. Ea este simplã, dar eficientã. Cum a fost chestiunea cu concediul maternal.
Mai întâi s-au transmis prin presa semnale alarmiste: statul nu mai suportã povara procreaþiei! Perioadele de concediu plãtit ºi baremurile sunt prea mari! Chiar FMI-ul este cel care ne încurajeazã în aceastã direcþie! Mai mult, în nu puþine þãri ale Europei nu se acordã astfel de facilitãþi pentru creºterea populaþiei.
Efectul a fost instantaneu. Nu atât din partea mãmicilor – tãticilor care-ºi vedeau astfel date peste cap planurile de susþinere a natalitãþii, cât din partea Opoziþiei, care a reacþionat de parcã ea însãºi era gravidã.
A ieºit apoi, de câteva ori, molcomul ministru al Muncii, dl Nelu Boteº, care a nuanþat, între o eliminare totalã a oricãrui sprijin bugetar, ºi o drasticã reducere a acestuia. Când era agitaþia mai mare, premierul a venit cu înþelepte decizii de mijloc: cei în curs, nu sunt afectaþi. Doar, de la anul, concediul se reduce la jumãtate, rãmânând valabil plafonul.
Nu ºtiu cât câºtigã bugetul în acest fel. Sunt sigur, însã, cã mult mai puþin decât ar merita, pentru balamucul iscat. Botiº ºi ai lui îºi spun: vom avea atâtea sute de mii de mame de pe urma cãrora vom economisi jumãtate din banii cheltuiþi acum. Nu existã însã nici o garanþie cã mare parte dintre acestea se vor rãzgândi ºi nu vor mai da þãrii viitorii contribuabili de peste douã decenii. Rãmâne, însã, „victoria” Guvernului, care a mai aplicat o mãsurã anti-crizã, fãrã a fi dãrâmat de populaþia exasperatã.
Cel mai rãu lucru este faptul cã guvernul ãsta întâi taie ºi abia pe urmã mãsoarã. Bun, se reduce concediul la un an: ce vor face, însã, pãrinþii, cu pruncii de un an pe care în creºe– dacã acestea ar exista – îi primesc de la doi? A zis nu ºtiu cine sã se transforme spitalele neperformante în creºe. Cu ce bani? Cei pe care-i are doamna Udrea au fost aruncaþi deja pe stadioane comunale ºi biserici, prin colegiile partidului. Sã-ºi ia bone! – zic guvernanþii care n-au lãmurit nici acum aspectele legale ale exercitãrii unei astfel de profesii: ªi aºa mai departe. Tehnica aceastas a sperietorii iniþiale ºi a retractãrilor parþiale a devenit una curentã. ÃŽn disperare de cauzã, Guvernul ameninþã cã reduce ce mai poate reduce, cu cât se poate mai mult, în final dând înapoi o jumãtate de pas ºi fãcând lumea sã rãsufle uºuratã, pe fondul zicalei strãmoºeºti: bine cã n-a fost mai rãu!
Interesant este însã cât va mai þine aceastã politicã ce ne aduce aminte de povestea cu Petricã ºi Lupul. ÃŽntr-o zi, Lupul va veni cu adevãrat. Ce vor face atunci „Petricã” ºi ai lui? |