Cu peste patru decenii în urma (Doamne, când a trecut atâta timp) mã aflam pe stadionul din Trivale unde se juca un meci amical între FC Argeº (Dinamo Piteºti, pe atunci) ºi o echipã maghiarã. Eram în compania unui unchi, antrenor la o echipã orãºeneascã din zonã, care mã adusese acolo cu un scop: sã vãd la lucru un mare talent, un viitor mare fotbalist. ªi l-am vãzut. Era blond, cu pãrul lung pieptãnat pe spate, se miºca greoi în aparenþã, de fapt cu o mare economie de gesturi ºi toatã þinuta lui respira eleganþã ºi siguranþã. Avea doar 16 ani ºi era promovat pentru prima data în echipa „mare” , de la juniori. Nu-mi mai amintesc scorul întâlnirii, nici alte amãnunte, mi-a rãmas doar întipãrit în minte faptul cã el juca cu totul altceva decât ceilalþi.
Nu avea sã treacã mult ºi Nicolae Dobrin avea sã se afirme ca unul dintre cei mai mari jucãtori de fotbal pe care i-a dat þara asta. Avea sã-i depãºeascã curând ºi pe cei „vechi”, intraþi în legendã, ca Dobay sau Ozon, ºi pe cei alãturi sau împotriva cãrora avea sã joace, precum Gicã Constantin sau Þiþi Dumitriu. „Gâscanul”- nu ºtiu de unde a plecat aceastã poreclã, poate de la pasul sãu legãnat- desena pe gazon veritabile arabescuri, pasele sale milimetrice ajungând exact acolo unde trebuia, ca purtate de bagheta unui vrãjitor. El singur a fãcut din FC Argeº o echipã mare, europeanã, iar golurile pe care le-a marcat pentru Naþionalã au rãmas în antologia fotbalului. Talent uriaº, inepuizabil, Dobrin s-a irosit înainte de vreme, datoritã unui anturaj entuziast, dar care nu avea ce sã-i ofere altceva decât ceea ce i-a împrumutat numele: „Ochii lui Dobrin”- þuica de Piteºti, cu care a împãrþit ºi binele ºi rãul. A avut ºi ghinionul de a fi marginalizat de mafia fotbalisticã – la mondialele din Mexic nu a fost introdus în teren nici un minut, datoritã „opoziþiei” dinamoviste- iar atunci când Real Madrid l-a cerut, Ceauºescu s-a opus de teama de a crea un precedent.Un Dobrin la Real Madrid, sau la altã mare echipã, ar fi scris probabil pagini memorabile care l-ar fi plasat în elita mondialã. N-a avut însã norocul acesta. Nici bani n-a prea câºtigat, iar pe cei pe care i-a avut, i-a irosit cu nonºalanþa celui care nu trãia pentru bani.
Pentru mine ºi pentru mulþi din generaþiile care au avut ºansa de a-l vedea la lucru, Dobrin rãmâne cel mai mare fotbalist român, cel mai mare ºi mai complet talent pe care l-a dat sportul românesc. Nu ºtiu de ce dar am o îndoialã cã ar mai fi fost acelaºi într-un mediu copleºit de oportuniºti ºi de afaceriºti, care creazã peste noapte vedete artificiale ºi care înlocuieºte competiþia realã cu aranjametele din culise. A iubit prea mult fotbalul, adevãrul lui, pentru a se putea preta la circul care-l înconjoarã ºi pentru a da doi bani pe cei care fac legea în el. ªi poate cã Dumnezeu l-a chemat la timp acolo unde nici durerea ºi nici întristarea nu mai este, pentru a-l elibera de sentimentul neputinþei de a schimba ceva într-un joc pe care-l paºte dezastrul prin truda celor care fac din el o simplã tarabã… |
|
| Accesari:
2658
|
Adauga o opinie