Întrebată dacă a fost vreodată într-un penitenciar, ministrul Justiţiei, Monica Macovei a mărturisit că nu a fost, dar că şi-a propus să meargă. Întrebarea i-a fost pusă în ajunul unei manifestări care analiza situaţia din penitenciare şi concordanţa sistemului penitenciar românesc cu cel european. Sinceritatea doamnei ministru m-a cam lăsat fără replică. Este ca şi cum ministrul Culturii n-ar fi fost vreodată într-o sală de teatru sau ministrul Industriei, într-o fabrică. E drept că poate că doamna Macovei nici n-a prea avut timp de când e în funcţie, să facă vizite de acest fel, fiind ocupată până peste cap cu drumurile la Bruxelles sau la parlament. Problema pentitenciarelor este, însă, o problemă specială. Este zona în care reforma n-a intrat, actualul sistem fiind moştenirea nemodificată a celui comunist în care principala pedeapsă o reprezintă ruperea totală a celui condamnat de viaţă de dinainte. Poate că astăzi regimul din închisori e mai puţin dur, condiţiile sunt însă neschimbate. Aglomeraţie incredibilă, facilităţi minime, corupţie cât cuprinde – în virtutea căreia condamnaţii cu ‚stare’ pot trăi acolo aproape împărăteşte, făcând din cei din jur adevăraţi sclavi. Îmi sunt încă treze în minte secvenţele filmate la Jilava de fraţii Gemeni, cărora nu le lipsea nimic – nici măcar convorbirile prin telefon mobil cu legăturile lor din afară. Se menţin încă numeroase inechităţi ale codului penal care fac ca pentru fapte minore să se dea pedepse extrem de dure în timp ce altele, de o periculozitate incomparabilă, să beneficieze de pedepse uşoare. Puşcăria este o experienţă extremă. Cei care ajung acolo ar trebui să merite din toate punctele de vedere acest lucru, iar şederea lor să reprezinte drumul spre o existenţă normală şi corectă după. În general, nu se întâmplă aşa şi o parte din vină revine, cred, acelor oameni din justiţie care, ca şi doamna Macovei, n-au călcat în viaţa lor într-un penitenciar, nu ştiu cum e acolo. Ar trebui ca obţinerea calităţii de magistrat să fie condiţionată de un stagiu în care aspirantul să poată cunoaşte acest aspect inclusiv din interior. Atunci, cu siguranţă, sentinţele vor fi mai corecte.