"Există o îngrijorare vizibilă faţă de faptul că odată cu intrarea în Uniunea Europeană, contribuţia României în primul an va fi de 1,5 miliarde de euro, în timp ce fondurile pe care urmează să le primim nu vor depăşi jumătatea acestei sume"; "Se vorbeşte mult despre costurile integrării. Sunt foarte puţini însă cei care se întreabă care ar fi costurile neintegrării, cât de mult ar greva o astfel de eventualitate asupra economiei şi condiţiei ţării"; "Nu înţeleg de ce nu am putut să ne gestionăm singuri resursa petrolieră"; "Lohn-ul a fost o mare păcăleală pentru România: în timp ce beneficiul întreprinzătorilor noştri oscila între 10 şi 20 la sută, profitul net al celor care ne dădeau de lucru se putea ridica până la 300 la sută!"; "Să nu uităm că 85 la sută din comerţul românesc actual se face fără bariere vamale. Gândiţi-vă ce se va întâmpla după integrare, şi care va fi impactul asupra producătorilor români după integrare, când şi ultimele bariere vor cădea"; "Suntem penultima ţară din Europa în ceea ce priveşte numărul de absolvenţi de învăţământ superior la numărul de locuitori".      Sunt fragmente şi replici din intervenţiile participanţilor la simpozionul ştiinţific "Nevoia de competivitate a României în perspectiva integrării europene", organizat de Catedra de Relaţii Economice Internaţionale de la ASE. Promotorul simpozionului, prof. univ. Dan Voiculescu, este autorul a două lucrări ştiinţifice pe această temă: "Competiţia şi competivitatea" şi "Competivitatea", apărute în Editura Economică, în 2000 şi 2001. În preambulul discuţiilor, autorul s-a referit la teoria harvardiană a negocierii şi la necesitatea ca, într-o societate dominată de globalizare, "Tortul" afacerilor să fie atât de mare încât să-şi poată tăia fiecare câte o felie, în loc ca el să fie "confiscat" de cei care au în mână cuţitul. În această perspectivă, Voiculescu a evocat zonele în care crede că România ar putea deveni competitivă: ţărănimea - bineînţeles, una educată şi profesionalizată, resursele naturale - câte au mai rămas şi învăţământul superior - unde "exportul" se face, deocamdată pe gratis. Vorbitorii au dezvoltat la rândul lor aceste teme, relevând marea responsabilitate a factorului politic, cel care are datoria să pună în operă acest tip de gândire pragmatică. Surprinzător sau nu, din sală au lipsit tocmai politicienii, cu excepţia lui Dan Voiculescu. Despre care, reporterul mai puţin avizat s-ar putea întreba, în stilul gândirii comune: ce interes a avut să organizeze o astfel de manifestare? Ce a urmărit aducând în aula ASE o echipă de specialişti remarcabili să analizeze temeinic şi să ofere soluţii pentru probleme care, deocamdată cel puţin, pe politicieni nu par să-i intereseze? Probabil că însăşi ideea că "competivitatea este o problemă vitală a României", devine o diversiune - într-o perioadă în care anormalitatea a devenit standard, iar lipsa de competenţă şi competitivitate, o regulă.