Pentru prima dată de o bucată de vreme încoace, PSD gestionează bine și de la prima mână, o situație de criză. Este vorba despre revocarea consiliului CNSAS, rezultată din șirul aproape interminabil de scandaluri ce frământă această jună și fragilă instituție, lansată pe oceanul plin de valuri perverse al disputelor publice iscate în jurul Securității - a omnipotentei (ieri) și omniprezentei (azi) instituții, a cărei umbră planează asupra multor structuri democratice. Dacă în cazul ofertei de consiliere a fostului președinte Constantinescu s-a jucat greșit, rejectată inițial și acceptată la intervenția premierului, de data aceasta lucrurile au fost conduse cu mai multă dibăcie: partidul de guvernământ - responsabil pentru decizia luată de comisia parlamentară, de dizolvare a actualei conduceri a CNSAS - s-a aliat surprinzător ideii de protest civic, participând chiar, prin membrii săi, la constituirea 'lanțului viu' din fața Parlamentului. Un protest anti-putere cu participarea Puterii! - ce poate fi mai deconcertant pentru omul simplu care privește evenimentele de la balconul mass-media? O astfel de mișcare strategică a fost posibilă prin ne-nuanțarea de către organizatori a motivului protestului. Deși s-a spus că acesta se datorează deciziei de dizolvare a componentei actuale a Consiliului, protestul civic îi viza de fapt doar pe cei trei din componenții săi - și anume 'aripa civică' formată din Pleșu, Dinescu și Patapievici. Disocierea PSD de întregul Consiliu, numit pe vremea fostei guvernări, era un fapt de notorietate. PSD-iștii n-au pus în discuție existența, ci componența instituției, chiar dacă tot mai multe păreri se alătură opiniilor președintelui PRM. A doua mișcare este aceea a propunerii lui Ticu Dumitrescu la cârma noii formule. CNSAS-ul este, în fond, 'copilul din flori' al fostului și actualului politician țărănist, dat afară din partid tocmai de tovarășii săi care se simțeau amenințați de acțiunea unei astfel de instituții. Că acest copil a fost mutilat de doici e una. Nu se poate ca Ticu, legat în sufletul său de această idee, să nu dorească să-l reconstituie într-un mod mai apropiat de ideea inițială. Propunerea a zburat și sâmburii speranței au încolțit. Nu mai contează - dacă e nevoie - că Ticu a fost și este membru de partid. În fond, Dinescu și Pleșu au aparținut și ei unei formulări politice și asta n-a fost o piedică în calea numirii lor. Privită dintr-o astfel de perspectivă acțiunea 'lanțul uman' rămâne fără obiect, transformându-se într-un simplu divertisment stradal. Cu consecința neproductivă a abandonării discuției și disputei de fond asupra subiectului. |