Mare zarvã mare, odatã cu excluderea din partid a doamnei Muscã ºi a domnului Ghiºe, pentru vina de a fi transmis corespondenþe sub pseudonim la Securitate, ºi cu detronarea de pe funcþiile deþinute în parlament a doamnei Turcan ºi a domnului Boureanu. Tuspatru susþin, mai sus sau mai puþin tare, cã sunt victime ale represiunii declanºate de talibanii din partid împotriva celor care manifestã delict de opinie. Chestiunea e valabilã pentru ceilalþi trei, dl Ghiºe fiind un soldat disciplinat al partidului pânã în momentul în care i s-a arãtat poarta cazãrmii liberale. ªi doamna Muscã, ºi dl Boureanu ºi doamna Turcan au oarece probleme cu conducerea actualã de partid. Doamna Muscã a fost, poate cea mai vehementã ºi mai elocventã, însoþindu-ºi rezervele ºi de o demisie semnificativã din funcþia pe care o deþinea în guvern, în semn de protest faþã de faptul cã ºeful sãu nu demisionase, la rândul sãu, când promisese, pentru a face loc celui dorit de Cotroceni. Din tabãra aceluiaºi outsider fac parte ºi domnii Boureanu, dar mai ales doamna Turcan, care i-a fost secretarã - purtãtoare de geantã dlui Stolojan. Aceºtia au, deci, o problemã comunã: nu-l vãd (bine) pe Tãriceanu în funcþia pe care o are ºi pe care o considerã mai potrivitã pentru fostul lor preºedinte! E dreptul lor ºi nimeni nu poate bãga mâna în foc cã n-au dreptate. Pe acest motiv ei au devenit, cum se spune, disidenþi, criticând deschis ºi des conducerea ºi stãrile de lucruri din partid, a cãror îndreptare o vãd posibilã doar prin intervenþia divinã a dlui Stolojan. Datoritã repetatelor poziþii de acest gen au fost sancþionaþi. Au devenit victime ale represiunii de partid. Ai noului talibanism liberal, care a declanºat cu acest prilej 'jihadul' - cum inspirat a zis dl Ghiºe. Pe vremea lui Ceauºescu, disidenþa avea un sens. Eram cu toþii prizonierii unui sistem. Nu puteam face altceva decât sã protestãm. Unii - nu prea mulþi - au ºi fãcut-o, dupã putinþã, ºi ºi-au binemeritat calitatea de oponenþi ai unui regim pe care însãºi istoria l-a condamnat. Care este noima disidenþei într-o societate democraticã ºi în interiorul unor structuri deschise, care nu pot aplica pedepse sau sancþiuni care sã contravinã libertãþilor fundamentale ale individului? Când nu-þi place ce se întâmplã într-un loc ºi eºti în minoritate nu ai decât sã te retragi. ªi sã te îndrepþi spre formaþiuni mai conforme cu viziunile tale, dacã existã. Însã opoziþia asta de dragul opoziþiei mi se pare o aiurealã. Disidenþa de partid nu reprezintã altceva decât o formã facilã de a cãuta notorietate pentru ce nu ai. Nu-þi plac ochii lui Tãriceanu ºi chelia lui Olteanu - n-ai decât sã pleci ca sã nu le mai vezi ºi sã regreþi faptul cã pe ceilalþi, majoritatea, acest lucru nu-i deranjeazã ºi, ca atare, nu sunt dispuºi sã þi se alãture pentru a încerca sã schimbe lucrurile. Dar cu asta, basta!
|