Mesajul rostit de preşedintele Iliescu la festivitatea de investitură de la Parlament a fost diferit de cele cu care ne obişnuiserăm. Ca gazetar, simţi imediat că e vorba despre o "mână" nouă. Mintea e aceeaşi - pentru că mesajul ţine de tipicul clasic. Adică să cuprindă toate ideile. Să nu rămână ceva pe dinafară. Există, însă, pe fond, câteva diferenţe. Cea mai importantă este cea care particularizează din noianul de intenţii câteva acţiuni clare, concrete. Când e vorba despre copii. Când e vorba despre armată. Când e vorba despre integrarea europeană. Sunt direcţiile-cheie din care lumea aşteaptă ceva de la noi. Şi noul consilier de discursuri a simţit acest lucru şi l-a pus în practică. Evident, ma întreb cine este cel în cauză. Solidaritatea de breaslă mă îndeamnă să cred că e tireanu. Un ziarist cu simţul realităţii. Puţin debusolat, poate, de complexitatea (şi de inadvertenţele) mediului politic în care a intrat şi în care se regăseşte, parcă, mult mai greu decât s-a regăsit - atâta cţt s-a regăsit - în PD-ul domnului Roman. Popasul său neaşteptat în Cotroceni aduce cu sine şi acest nou suflu al discursurilor, de care dl Iliescu avea nevoie. Pentru că publicul "spectator" se cam săturase de enunţurile corecte, dar lineare, cu care-l obişnuise preşedintele, atât la putere, cât şi în opoziţie. Prin discursul de la investitură dl Iliescu răspunde, implicit, celor care aşteptau de la el un mesaj mai clar legat de şansa domniei sale de a deveni un preşedinte al tuturor românilor. Lansând apelul la reconciliere, discursul se situează în devans faţă de cursul electoral. Votat în turul 2 şi de dreapta, domnia sa îşi asumă, implicit, responsabilităţi faţă de acea parte a spectrului care s-a văzut - prin jocul procentelor - lipsită de reprezentanţi. În acelaşi timp, printre cei care nu l-au votat, se numără mulţi cetăţeni care au resimţit dureros această fisură dintre PDSR şi PRM, ca pe un exerciţiu artificial, cu totul şi cu totul temporar, după care lucrurile vor intra pe un făgaş normal. Indiferent ce se va întâmpla cu "noua opoziţie", Ion Iliescu are şansa istorică de a se apropia până la o distanţă nesperat de mică de mult doritul şi blamatul consens, pe tema căruia va curge, cu siguranţă, multă cerneală din călimările Cotrocenilor.