Nu știu dacă Marian Munteanu este cel pe care profesorul Măgureanu ni-l prorocea în calitate de Mesia al societății românești, dar știu ca fostul director al SRI este un om al surprizelor și un mare maestru al combinațiilor. De peste patru ani domnia sa înnoadă și deznoadă doctrine, destine și organigrame, purtându-ne spre țărmuri imprevizibile. Încă de pe când mai păstorea instiția de lângă Otopeni, domnia sa punea la cale adevăratul partid, cel menit să spargă tiparele și să dezlănțuie energia latentă a românilor tot mai neîncrezători în politică. La început, partidul s-a numit Noua Românie, avea ca lider un profesor universitar și prea proaspșt fiind, n-a făcut mare scofală la alegerile din '96. După ce-a dat un brânci neașteptat schimbării, profesorul și-a suflecat mânecile și s-a pus pe treabă: Noua Românie a devenit Partidul Național Român, cu toată împotrivirea venerabilului Rațiu care considera o impietate folosirea acestei denumiri. S-au turnat în forma noului partid ingrediente agrariene, ecologiste și liberale rezultând un produs dulceag care a năclăit aripile unui fluture politic de greutatea lui Cataramă, pe care profesorul s-a și grăbit să-l înscăuneze lider, credincios ideii sale de a conduce din umbră. Cataramă și-a dat, însă, curând în petec, manifestându-se ca la Elvila și bătând cuie în tălpile peneriștilor până l-a obligat pe dom'Virgil să-l restructureze din temelii, dându-l afară. Și cum alegerile se apropiau, iar procentele din sondaje nu creșteau, profesorul a gândit o nouă mutare strategică: întrucât partidele mari strâmbau din nas la propunerea de a fi înghițite, le-a lăsat în plata Domnului și și-a ațintit privirile asupra muribundului PUNR, căruia i-a făcut respirație artificială, l-a fardat frumos, pregătindu-l pentru o fuziune spectaculoasă. Așa s-a născut ultimul (dar nu cel de pe urmă) produs al alchimiei măgurene: Alianța Națională. Și cum tot ceea ce cuprindea aceasta trebuie să poarte un nume, acesta a fost Marian Munteanu! Pentru cine a uitat, liderul studenților (oare?) din Piața Universității, inamicul public numărul unu al ordinii si siguranței pe care le apără, între alte instituții, și SRI-ul d-lui profesor. Și uite-așa se scrie istoria: ieri pe baricade diferite, azi pe aceeași. Baricada luptei pentru un Cotroceni de tip nou, unde să fie implementat anticomunismul bine temperat, naționalismul decent, (un pic de) legionalism și securitate alimentară: ideologie ieftină și din belșug pentru tot românul! |