Deºi mi-am propus ca în aceastã margine de paginã sã mã ocup
pe cât posibil de "rãzboaiele" noastre de acasã - ºi, slavã Domnului,
avem destule, ºi cu gunoaiele, ºi cu gropile, ºi cu birocraþia, ºi cu corupþia
- da-þi-mi voie sã fac o excepþie încã de astãzi. O excepþie determinatã de
impactul major a ceea ce se întâmplã în Kosovo ºi în Iugoslavia asupra vieþii
noastre cotidiene.
Dincolo de argumentele pro sau contra intervenþiei, cred cã
se impun câteva observaþii, între care cea mai importantã este dimensiunea
umanitarã. În mod paradoxal, ceea ce n-a reuºit armata sârbã, au reuºit
bombardamentele NATO: sã genereze un imens exod al populaþiei albaneze din
zonã. Încotro? Aici mi se pare cã se aflã cheia problemei: în nici un caz spre
patria-mamã, Albania. Ci spre Macedonia, spre Bulgaria, Grecia sau chiar
România. Explicaþia este simplã ºi ea ne oferã un indiciu valoros pentru
nuanþarea întregii probleme: Kosovo ar fi trebuit sã fie, în viziunea
negociatorilor europeni ºi americani, bazinul de deersare al râurilor de
albanezi disperaþi care-ºi pãrãsesc þara în valuri, îndrep-tându-se spre Italia
ºi Grecia, creând probleme majore în întreaga Comunitate Europeanã. Pe când
defluirea lor spre un Kosovo autonom ar fi degrevat bugetele CEE... Este,
evident, o supoziþie. Cert este cã refugiaþii albanezi nu-ºi doresc sã se
refugieze în Albania.
Observãm, aºadar, cã pânã la urmã cheia oricãrui conflict
care alimenteazã violentele lumii moderne rezidã în ignorarea aspectului
economic. Îmi place sã cred cã dacã Europa ar fi acordat mai multã atenþie la
ce se întâmplã în Albania ºi ar fi gãsit ºi mijloacele de a îmbunãtãþi aceastã
stare, problema Kosovo nu s-ar fi manifestat cu intensitatea pe care o
cunoaºtem ºi cã în aceste condiþii scenariul este valabil pentru oricine altcineva
aflat într-o situaþie apropiatã. Inclusiv pentru noi.