Deºi mi-am propus ca În aceastã margine de paginã sã mã ocup pe cât posibil de "rãzboaiele" noastre de acasã - ºi, slavã Domnului, avem destule, ºi cu gunoaiele, ºi cu gropile, ºi cu birocraÞia, ºi cu corupÞia - da-Þi-mi voie sã fac o excepÞie Încã de astãzi. O excepÞie determinatã de impactul major a ceea ce se Întâmplã În Kosovo ºi În Iugoslavia asupra vieÞii noastre cotidiene.

Dincolo de argumentele pro sau contra intervenþiei, cred cã se impun câteva observaþii, între care cea mai importantã este dimensiunea umanitarã. În mod paradoxal, ceea ce n-a reuºit armata sârbã, au reuºit bombardamentele NATO: sã genereze un imens exod al populaþiei albaneze din zonã. Încotro? Aici mi se pare cã se aflã cheia problemei: în nici un caz spre patria-mamã, Albania. Ci spre Macedonia, spre Bulgaria, Grecia sau chiar România. Explicaþia este simplã ºi ea ne oferã un indiciu valoros pentru nuanþarea întregii probleme: Kosovo ar fi trebuit sã fie, în viziunea negociatorilor europeni ºi americani, bazinul de deersare al râurilor de albanezi disperaþi care-ºi pãrãsesc þara în valuri, îndrep-tându-se spre Italia ºi Grecia, creând probleme majore în întreaga Comunitate Europeanã. Pe când defluirea lor spre un Kosovo autonom ar fi degrevat bugetele CEE... Este, evident, o supoziþie. Cert este cã refugiaþii albanezi nu-ºi doresc sã se refugieze în Albania.