A reduce ceea ce se întâmplã acum în PNL la un simplu conflict între Valeriu Stoica ºi Dinu Patriciu este o modalitate simplistã ºi vulgarã de a vedea lucrurile. Dealtfel, stilul de mahala politicã în care sunt receptate evenimentele de pe prima scenã a devenit o a doua naturã a unui tip de gazetãrie care, spre a fi pe placul consumatorului de minimã rezistenþã, filtreazã faptele prin sita instinctelor primare. Lucrurile sunt nu doar ceva mai complicate, dar ºi mai nuanþate. Aparent, dupã pierderea alegerilor de cãtre formaþiunile care au fãcut parte din Coaliþia ce a guvernat între 1996 ºi 2000, în PNL s-a produs un transfer de putere, de la "generaþia 90", care a reintrodus în circulaþia curentã liberalismul, la "generaþia 2000" cea care l-a salvat de la dispariþia parlamentarã. Fãrã nici un dubiu, Valeriu Stoica este artizanul acestei salvãri, in extremis, salvare posibilã prin decizia oportunã (chiar dacã nu prea colegialã) de a se despãrþi de þãrãniºti ºi de resturile Convenþiei. Stoica a înþeles cã doar aceastã manevrã mai poate pãstra partidul pe eºichierul deciziilor politice ºi a ºtiut sã-ºi impunã punctul de vedere în faþa unor adversari încãrcaþi de orgolii ºi de prejudecãþi. A fãcut-o într-un mod exemplar, aº spune, renunþând de multe ori la tentaþia de a fi protagonistul unor roluri care nu i se potriveau. Dinu Patriciu, pe de altã parte, este unul dintre oamenii politici care a învãþat din mers. ªi a învãþat un lucru esenþial, devansându-i pe mulþi alþi veleitari care ºi-au rupt gâtul ºi picioarele d dragul consecvenþei: cã nu se poate face ºi politicã ºi afaceri "la vârf". Cã cineva trebuie sã-ºi asume postura - poate mai ingratã - de a determina politicul, de a-l impulsiona ºi direcþiona. Retras voluntar o perioadã din luminile reflectoarelor, Dinu Patriciu s-a ocupat de consolidarea poziþiei sale de om de afaceri, având în acelaºi timp privilegiul de a putea judeca la rece ceea ce se întâmplã în terenul de joc ºi de a putea imagina o strategie mai adecvatã momentului. Ori acesta este momentul: cel în care PNL-ul trebuie sã aleagã între supravieþuire - chiar dacã comodã - ºi afirmare. Afirmarea principiilor liberale - într-o economie în care accentele de piaþã încep sã capete profil, ºi într-un mediu politic în care opþiunea dintre protecþia socialã ºi afirmarea iniþiativei private poate sã determine profilul naþiunii române în urmãtoarele decenii. Nu cred cã, de aceea, la originea acestui presupus conflict stã dorinþa lui Dinu Patriciu de a-i lua locul lui Stoica. Cred însã cã ideea întineririi conducerii rãmâne valabilã ºi cã ea vizeazã nu doar persoana, ci ºi maniera de gestionare a formaþiunii. |