America se aflã în momentul care s-ar putea sã marcheze o cotiturã în istoroa bicentenarã a celei mai admirate ºi mai detestate dintre democraþiile lumii: posibilitatea ca pentru prima datã, cea mai înaltã funcþie din stat sã revinã unui reprezentant al unei minoritãþi. ªi nu doar al unei minoritãþi, ci chiar al aceleia despre care se considerã, din diverse raþiuni, cã n-ar putea da Amercii un preºedinte: cea de culoare.
Douã au fost tabu-urile politice ale Americii. Niciodatã, s-a consiserat multã vreme, un negru sau o femeie nu vor avea acces la Casa Albã. O singurã datã un alt negru s-a încumetat sã emitã pretenþii, dar a renunþat rapid: pastorul Jesse Jackson. Iar Hillary Clinton a fost prima femeie din istoria Americii care a dorit sã se întoarcã la Casa Albã, dar pe locul „ºoferului”. Anii 2007 ºi 2008 au reprezentat perioada de maximã rãsturnare a oricãror idei preconcepute.
Începutul fusese fãcut prin toleranþa cu care societatea a acceptat, în cele din urmã, aventura din debara a lui Bill Clinton. Cu doar câþiva ani în urmã, un alt candidat, Gary Hart, a fost nevoit sã se retragã din campanie doar pentru cã s-a aflat cã avusese o amantã. Rigiditatea moralã ºi principiile sacrosancte ale familiei au fost abandonate însã cu repeziciune de o societate tot mai puþin bigotã, tot mai puþin omogenã ºi tot mai supusã influenþelor liberale ºi libertine.
America cu drept de vot nu mai este preocupatã de amantele preºedinþilor ºi ale candidaþilor. Nu mai este preocupatã nici mãcar de faptul cã o femeie ar putea ajunge sã conducã o naþiune fãuritã de bãrbaþii cuceritori ai Westului sãlbatic.
Iatã cã nu mai este preocupatã nici de faptul cã preºedinte ar putea deveni un urmaº de-al sclavilor aduºi din Africa cu trei secole în urmã (chiar dacã Obama are o ascendenþã africanã mai recentã, tatãl sãu venind de bunã voie din Kenia).
America este profund preocupatã de ce se întâmplã cu ea. De rolul tot mai ambiguu pe care-l joacã pe tabla de ºah mondialã. De transformarea sa, din promotor al libertãþilor, în jandarm mondial. De libertatea fãrã limite de care se bucurã sistemul financiar ºi despre venerarea, tot mai neruºinatã, a „viþelului de aur”, în dauna altor valori.
Nici în visele cele mai urâte ale apãrãtorilor „doctrinei WASP” nu s-ar fi produs un scenariu ca cel de faþã: ca, mai întâi, partidul cu cele mai mari ºanse la câºtigarea preºedinþiei, sã aibe de ales între o femeie ºi un negru. Iar apoi ca negrul sã aibe ºansele cele mai mari împotriva unui alb, supercalificat dupã grila clasicã! Din pãcate, McCain este departe de standardul unui preºedinte – de care se apropie cu aplomb Obama. Este ºi prea în vârstã – ar fi cel mai bãtrân ocupant al Casei Albe. ªi, în plus, ºi-a ales drept coechipier tot o femeie, însã una incomparabil mai puþin dotatã (intelectual) decât consoarta lui Clinton. Aºa încât sunt convins cã, deºi cu inima îmdoitã, majoritatea americanilor va vota pentru Obama: omul de la care aºteaptã rezolvarea tuturor problemelor pe care le-a creat, în 8 ani de guvernare dezastruoasã, juniorul Bush. Dezastruoasã pentru americanul de rând, nu ºi pentru cei care au beneficiat din plin de rãzboaiele sale.
|
| Accesari:
2832
|
Adauga o opinie