Din ceea ce s-a ĂŽntâmplat duminicĂŁ la PriÂştina, ceva ĂŽmi sunĂŁ cunoscut, „deja vu”. ParcĂŁ aÂşa ceva s-a mai ĂŽntâmplat ĂŽn istoria recentĂŁ din care, ca Âşi din istorie ĂŽn general, nimeni nu ĂŽnvaÞã nimic.
Ultima datĂŁ când s-a ĂŽntâmplat a fost pe undeva pe la Viena. ÂŞi atunci, marile puteri au trasat cu creionul chimic noi graniĂže, mai „eficiente” Âşi mai „corecte” pentru cei care trĂŁiau ĂŽntre ele.
FestivitĂŁĂžile de la PriÂştina sunt punctul culminant - dar nu epilogul -  cronicii care se scrie de la ĂŽnceputul anilor ’90. De când Iugoslavia a devenit o ĂžintĂŁ pentru forĂžele revizioniste din Europa. Procesul dezmembrĂŁrii acestui stat s-a produs la presiunea cancelariilor marilor puteri Âşi nu regimul comunist, devenit intolerabil, a fost cauza, ci demersurile de reĂŽmpĂŁrĂžire a sferelor de influenÞã Âşi a pieĂželor.
Ca ĂŽntr-o piesĂŁ proastĂŁ, rolurile au fost distribuite de la bun ĂŽnceput Âşi aÂşa au rĂŁmas pe tot parcursul piesei: sĂŁrbii cei rĂŁi Âşi ceilalĂži -  cei buni. Abuzurile Âşi crimele care s-au produs pe acest fond n-au avut o altĂŁ culoare decât cea datĂŁ de sentimentele impinse la extrem. Atent manipulatĂŁ, opiniei publice internaĂžionale i-au fost servite argumente ĂŽn tonul demonstraĂžiei. Cuvântul de ordine pare sĂŁ fi fost cĂŁ „pericolul sârbesc” trebuie anulat odatĂŁ pentru totdeauna. De aici rĂŁzboiul – pornit ĂŽn fond de la agresiunea slovacilor Âşi croaĂžilor ĂŽmpotriva garnizoanelor asediate ale armatei federale, de aici purificĂŁrile etnice - operate pe rând de pĂŁrĂži. CondiĂžiile inacceptabile ale „pĂŁcii” de la Rambouillet au fost detonatorul primei agresiuni neprovocate din partea NATO ĂŽmpotriva unui stat suveran. Kosovo nu e altceva decât principiul faptului ĂŽmplinit, care permite permanentizarea unor baze militare strĂŁine ĂŽn interiorul frontierelor unui stat care nu le-a dorit.
FoÂştii „luptĂŁtori” ai gherilei albaneze – cu nimic mai buni decât cei ai gherilelor sârbeÂşti – preiau acum conducerea unei formaĂžiuni statuale artificiale Âşi pentru care nu existĂŁ acordul celui mai autorizat for mondial: ONU. Este ĂŽnsĂŁ o demonstraĂžie cĂŁ orice e posibil ĂŽntr-o lume ĂŽn care dreptul internaĂžional se ĂŽnclinĂŁ ĂŽn faĂža forĂžei.
Spuneam cĂŁ declararea independenĂžei, cu binecuvântarea tacitĂŁ a marilor puteri neutre nu este decât punctul culminant. Epilogul – sau epilogurile – nu vor ĂŽntârzia sĂŁ se producĂŁ.