Opinia publică românească a trecut, aproape cu nonşalanţă, de la neîncrederea în sondajele de opinie publică, la încrederea oarbă în acestea.După 1990, IRSOP a fost primul institut de specialitate care s-a impus atenţiei publice. Deşi previziunile sale - operate atunci în colaborare cu institutul german INFAS - au fost cât se poate de exacte, ele nu au convins din punctul de vedere al metodologiei. Neîncrederea venea atunci şi dintr-o cronică lipsă de obişnuinţă cu metodele statistice, statul comunist neavând chef să fie pus în faţa unor altfel de date decât cele pe care partidul le livra ca fiind infailibile. Sociologia în general şi prognoza bazată pe eşantionarea statistică în special nu s-au bucurat de aprecierea ideologiei de partid, fiind suspectate chiar de a avea darul să pună în circulaţie date şi rezultate subversive.Neîncrederea post-revoluţionară în sondaje a fost alimentată şi de protestele sau acuzele de manipulare venite din partea celor care se considerau afectaţi de rezultate, oricum mai numeroşi decât beneficiarii.În ultima vreme - şi mă refer la o perioadă de circa 6 ani - lucrurile s-au schimbat radical. Neîncrederea a făcut loc fetişizării. Utilizatorii au început să creadă orbeşte în sondaje, accceptându-le uneori ca o fatalitate. În acelaşi timp, cei mai perspicaci au văzut în ele un excelent instrument de manipulare şi de influenţare a publicului. A crescut considerabil numărul sondajelor "secrete" - ţinute sub cheie de beneficiarii care considerau că nu-i servesc - sau a celor făcute public parţial. În special, în zona politicului s-a instaurat o veritabilă dictatură a sondajelor. Ele sunt cele care selectează şi validează candidaţi, ele determină schimbări de azimut politic, ele frâng cariere şi traiectorii. Această atotputernicie funcţionează aproape fără reproş, chiar contra realităţilor interne ale procedeel or de sondare, departe de a fi perfecte sau de necontestat. Odată cu numărul instituţiilor de specialitate, a crescut şi numărul "piraţilor" statistici - acele institute care dau o lovitură şi apoi dispar, sau care acceptă cu nonşalanţă rezultate dinainte ştiute.Sondajele nu sunt nici infailibile şi nici indezirabile. Ele sunt sondaje, pur şi simplu, şi nu vor putea niciodată să se substituie gestului simplu al votului. Pentru că, la urma-urmelor, urna de vot este unica şi incontestabila măsură a lucrurilor.