Opinia publică românească a trecut, aproape cu nonșalanță, de la neîncrederea în sondajele de opinie publică, la încrederea oarbă în acestea.După 1990, IRSOP a fost primul institut de specialitate care s-a impus atenției publice. Deși previziunile sale - operate atunci în colaborare cu institutul german INFAS - au fost cât se poate de exacte, ele nu au convins din punctul de vedere al metodologiei. Neîncrederea venea atunci și dintr-o cronică lipsă de obișnuință cu metodele statistice, statul comunist neavând chef să fie pus în fața unor altfel de date decât cele pe care partidul le livra ca fiind infailibile. Sociologia în general și prognoza bazată pe eșantionarea statistică în special nu s-au bucurat de aprecierea ideologiei de partid, fiind suspectate chiar de a avea darul să pună în circulație date și rezultate subversive.Neîncrederea post-revoluționară în sondaje a fost alimentată și de protestele sau acuzele de manipulare venite din partea celor care se considerau afectați de rezultate, oricum mai numeroși decât beneficiarii.În ultima vreme - și mă refer la o perioadă de circa 6 ani - lucrurile s-au schimbat radical. Neîncrederea a făcut loc fetișizării. Utilizatorii au început să creadă orbește în sondaje, accceptându-le uneori ca o fatalitate. În același timp, cei mai perspicaci au văzut în ele un excelent instrument de manipulare și de influențare a publicului. A crescut considerabil numărul sondajelor "secrete" - ținute sub cheie de beneficiarii care considerau că nu-i servesc - sau a celor făcute public parțial. În special, în zona politicului s-a instaurat o veritabilă dictatură a sondajelor. Ele sunt cele care selectează și validează candidați, ele determină schimbări de azimut politic, ele frâng cariere și traiectorii. Această atotputernicie funcționează aproape fără reproș, chiar contra realităților interne ale procedeel or de sondare, departe de a fi perfecte sau de necontestat. Odată cu numărul instituțiilor de specialitate, a crescut și numărul "piraților" statistici - acele institute care dau o lovitură și apoi dispar, sau care acceptă cu nonșalanță rezultate dinainte știute.Sondajele nu sunt nici infailibile și nici indezirabile. Ele sunt sondaje, pur și simplu, și nu vor putea niciodată să se substituie gestului simplu al votului. Pentru că, la urma-urmelor, urna de vot este unica și incontestabila măsură a lucrurilor. |