Şi Traian Băsescu, la fel ca Theodor Stolojan cu câteva săptămâni în urmă, a lansat un avertisment cât se poate de clar la adresa celor care ar dori să pună beţe în roţile alianţei electorale dintre democraţi şi liberali. Adept al unui nou tip de 'centralism democratic', Băsescu a ameninţat că filialele care se vor opune acestui proces vor fi desfiinţate şi vor fi create altele în locul lor.  Avertismentul lui Băsescu subliniază preocuparea din ce în ce mai îngrijorată faţă de viitorul principalelor două partide de opoziţie care, singure, nu vor reuşi să constituie nici un fel de ameninţare pentru partidul de guvernământ. Există o matematică electorală care face ca nu întotdeauna unu şi cu unu să facă doi.  Procentele liberale adunate cu cele democrate, din sondaje, nu reuşesc să ajungă la suma care ar rezulta din demersul unitar al celor două formaţiuni.  Aşa cum procentele ţărăniste, adunate cu cele liberale şi cu cele social democrate nu aveau ca rezultat final ceea ce obţinea la urne CDR-ul, aşa în cazul de faţă.  Este tot mai evident faptul că dacă cele două partide nu-şi vor uni acum eforturile, viitorul scrutin ar putea să le aducă în situaţia ţărăniştilor. Asta e teoria.  Ce te faci, însă, cu practica din filiale, unde cantitatea de orgolii depăşeşte sistematic ponderea politică reală.  Aproape nimănui nu-i vine să împartă, de bună voie scaunul de şef, sau poziţia în ierarhia de partid, cu cei din formaţiunea parteneră.  Sunt previzibile dispute dure, lovituri de forţă, incriminări şi acuze - arsenalul obişnuit al climatului care defineşte la noi competiţia politică.  Acestor manifestări doresc să le pună capac, din start, cei doi preşedinţi de partid, şi intenţia lor, chiar dacă nu prea conformă cu democraţia de partid, este în acest moment mai mult decât necesară.  Nu doar pentru partidele lor, ci şi pentru echilibrul scenei politice în general.