Mă-nnebunesc după dezvăluirile pe care le fac tot felul de responsabili în legătură cu neregulile din domeniile lor de activitate. Parcă-i văd, călări pe cai albi, ridicând sabia dreptăţii, gata să-i pedepsească pe cei care fac din instituţiile lor cuibare de corupţie, evaziune, atentate la siguranţa naţională.

Unul dintre primii actori care şi-au tras un astfel de rol - motiv pentru care numele său va rămâne înscris cu litere de aurolac în răbojul lichelismului românesc — este Gheorghe Florică. Celebrul comisar al Gărzii Financiare, luat în braţe cu suspectă lipsă de prevedere din raţiuni de râcă partinică a şi reuşit, pentru o scurtă perioadă, să apară drept un apostol al anticorupţiei în minţile unor oameni exasperaţi de furtişagul generalizat. Noroc că, la tragerea cortinei, idolul s-a prăbuşit, mai întâi în imensul ridicol al audierii parlamentare, iar apoi în penibilul total al contrabandei cu ţigări ASSOS. Modelul mi-a fost readus în minte de altul, asemenea lui: directorul general al Vămilor, Nini Săpunaru. După mai bine de un an de frecuş pe partitura Ţigaretei 2, unde era vorba despre contrabandă sadea, nu altceva - iar contrabanda se face prin sau pe lângă vămi - dânsul, ca şi cum nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i pute, "dezvăluie" neregulile din interiorul instituţiei în care nimeni altul decât el trebuie să pună ordine, luându-ne faţa cu câteva "Ţigarete" precursoare. Este un model, în virtutea căruia ar trebui să devină curente dezvăluirile şefilor poliţiei despre corupţia din poliţie, ale procurorului general despre procurorii care iau şpagă, ale ministrului justiţiei, despre judecătorii care judeca cu mita pe platan, ale primarilor care-şi denunţă subalternii că-i taxează pe cetăţeni, ale primului ministru care află că în guvern se fac cele mai mari afaceri necurate şi ale preşedintelui care nu mai poate de scârba mizeriilor care se petrec în propria sa ţară.