Alinierea României la startul discuţiilor privind integrarea în Uniunea Europeană este un succes pe cât de neaşteptat, pe atât de puţin meritat de către cei care au avut, în ultimii trei ani, responsabilitatea acestui demers - recte, de către dl profesor (de liceu!) Alexandru Herlea, şeful Departamentului pentru Integrare Europeană.

Istoria acestui domn ministru este la fel de exemplară, ca şi ansamblul din care face parte. Coleg sau prieten cu unul dintre liderii ţărănişti, domnia sa a fost răsplătit pentru devotamentul arătat cauzei, printr-un portofoliu, pentru care a trebuit să-şi sacrifice liniştea şi cetăţenia franceză. Nu însă şi familia, rămasă la post pe malurile Senei, către care dl ministru se îndreaptă ori de câte ori are ocazia de a-şi reîntregi familia pe banii statului. Până nu de mult, dl Herlea făcea echipă cu un alt sacrificat - dl Liviu Hagea, fost ministru al Comerţului, şi el cu familie pe la Bruxelles - loc prin care treceau toate deplasările sale europene. Amândoi îşi slujeau ţara în timpul care le rămânea liber între două călătorii. La dl Hagea s-a văzut mai repede că nu-i era uşor şi a fost pus la treabă, pe 10 000 de dolari, la World Trade Center, în timp ce dl Herlea a continuat să transpire, sărind dintr-un avion în altul şi constatând pe viu distanţa care ne separă de Comunitatea europeană. Nimeni nu ştie cu precizie dacă şi ce a produs dl Herlea în materie de integrare, opera sa rămânând secretă. Atât de secretă, încât nici premierul nu s-a dumirit, de când e la palatul Victoria, cu ce se ocupă ministrul său ţărănist. Motiv pentru care umblă vorba că, la departamentul cu pricina, se vor face niscai schimbări, până ce organismul n-apucă să contribuie prea activ la dezintegrarea europeană a României.