Alinierea României la startul discuțiilor privind integrarea în Uniunea Europeană este un succes pe cât de neașteptat, pe atât de puțin meritat de către cei care au avut, în ultimii trei ani, responsabilitatea acestui demers - recte, de către dl profesor (de liceu!) Alexandru Herlea, șeful Departamentului pentru Integrare Europeană.
Istoria acestui domn ministru este la fel de exemplară, ca și ansamblul din care face parte. Coleg sau prieten cu unul dintre liderii țărăniști, domnia sa a fost răsplătit pentru devotamentul arătat cauzei, printr-un portofoliu, pentru care a trebuit să-și sacrifice liniștea și cetățenia franceză. Nu însă și familia, rămasă la post pe malurile Senei, către care dl ministru se îndreaptă ori de câte ori are ocazia de a-și reîntregi familia pe banii statului. Până nu de mult, dl Herlea făcea echipă cu un alt sacrificat - dl Liviu Hagea, fost ministru al Comerțului, și el cu familie pe la Bruxelles - loc prin care treceau toate deplasările sale europene. Amândoi își slujeau țara în timpul care le rămânea liber între două călătorii. La dl Hagea s-a văzut mai repede că nu-i era ușor și a fost pus la treabă, pe 10 000 de dolari, la World Trade Center, în timp ce dl Herlea a continuat să transpire, sărind dintr-un avion în altul și constatând pe viu distanța care ne separă de Comunitatea europeană. Nimeni nu știe cu precizie dacă și ce a produs dl Herlea în materie de integrare, opera sa rămânând secretă. Atât de secretă, încât nici premierul nu s-a dumirit, de când e la palatul Victoria, cu ce se ocupă ministrul său țărănist. Motiv pentru care umblă vorba că, la departamentul cu pricina, se vor face niscai schimbări, până ce organismul n-apucă să contribuie prea activ la dezintegrarea europeană a României.