Alinierea României la startul discuþiilor privind integrarea în Uniunea Europeanã este un succes pe cât de neaºteptat, pe atât de puþin meritat de cãtre cei care au avut, în ultimii trei ani, responsabilitatea acestui demers - recte, de cãtre dl profesor (de liceu!) Alexandru Herlea, ºeful Departamentului pentru Integrare Europeanã.
Istoria acestui domn ministru este la fel de exemplarã, ca ºi ansamblul din care face parte. Coleg sau prieten cu unul dintre liderii þãrãniºti, domnia sa a fost rãsplãtit pentru devotamentul arãtat cauzei, printr-un portofoliu, pentru care a trebuit sã-ºi sacrifice liniºtea ºi cetãþenia francezã. Nu însã ºi familia, rãmasã la post pe malurile Senei, cãtre care dl ministru se îndreaptã ori de câte ori are ocazia de a-ºi reîntregi familia pe banii statului. Pânã nu de mult, dl Herlea fãcea echipã cu un alt sacrificat - dl Liviu Hagea, fost ministru al Comerþului, ºi el cu familie pe la Bruxelles - loc prin care treceau toate deplasãrile sale europene. Amândoi îºi slujeau þara în timpul care le rãmânea liber între douã cãlãtorii. La dl Hagea s-a vãzut mai repede cã nu-i era uºor ºi a fost pus la treabã, pe 10 000 de dolari, la World Trade Center, în timp ce dl Herlea a continuat sã transpire, sãrind dintr-un avion în altul ºi constatând pe viu distanþa care ne separã de Comunitatea europeanã. Nimeni nu ºtie cu precizie dacã ºi ce a produs dl Herlea în materie de integrare, opera sa rãmânând secretã. Atât de secretã, încât nici premierul nu s-a dumirit, de când e la palatul Victoria, cu ce se ocupã ministrul sãu þãrãnist. Motiv pentru care umblã vorba cã, la departamentul cu pricina, se vor face niscai schimbãri, pânã ce organismul n-apucã sã contribuie prea activ la dezintegrarea europeanã a României.