Aniversarea istoricei uniri, cea care a semnat actul de naºtere al României moderne la 1859, prefaÞând desãvârºirea unui proces exemplar decis prin voinÞã popularã la 1918, sunã fals În contextul actual. AdunaÞi de nevoie ºi fãrã chef la Iaºi, liderii noºtri politici au aniversat privind chior⺠unii spre alÞii ºi neºtiind cum sã facã sã nu li se Încruciºeze drumurile. Din atitudinea lor derivã ºi o tot mai marcatã dezbinare la nivel colectiv, România ÎmpãrÞinde-se, din nou, pãgubos ºi neverosimil, În mai multe clone.

Oricât ar pĂŁrea de paradoxal, am sentimentul cĂŁ niciodatĂŁ românii n-au fost mai uniĂži, „ĂŽn cuget Âşi simĂžiri”, decât atunci când asupra lor s-a abĂŁtut teroarea ideologicĂŁ a comunismului autoritarist. Atunci România a fost, pe de o parte, divizatĂŁ ĂŽntre „ei” Âşi „noi”, iar pe de alta s-a coagulat ĂŽntr-o rezistenÞã tĂŁcutĂŁ, dar consecventĂŁ, ĂŽmpotriva bunului plac care ridica ĂŽntreaga naĂžiune la condiĂžia de turmĂŁ, fĂŁrĂŁ drepturi dar cu nelimitate obligaĂžii.
Din aceastĂŁ „unire” a rezultat explozia popularĂŁ din decembrie 1989. A fost o despĂŁrĂžire violentĂŁ de o realitate anacronicĂŁ Âşi ĂŽmpovĂŁrĂŁtoare Âşi s-a vĂŁzut, mai bine ca oricând, cât erau de singuri, de izolaĂži Âşi de rupĂži de realitate, cei mai „iubiĂži” dintre muritori.

Din pãcate, sentimentul ãsta de ÎnfrãÞire generalã n-a durat mult. Ba a durat chiar foarte puÞin, pânã când adversitãÞile ºi diversitãÞile Þinute În frâu de controlul totalitar s-au dezlãnÞuit. Am asistat vreme de câÞiva ani la cele mai Îndârjite ºi mai nefireºti dispute de principii a cãror mizã era era una foarte materialã: acapararea puterii, Într-un sistem care proclamã, dar nu aplicã, principiile democraÞiei. ExerciÞiul unei libertãÞi asumate dincolo de limitele ei fireºti a fost corectat ºi ratificat de obiectivul fundamental - intrarea În marea familie europeanã. Pasul a fost fãcut ºi odatã ajunºi acolo românii demonstreazã cã nu sunt În stare sã respecte nici spiritul ºi nici litera comportamentului democratic. Nesfârºitele dispute, utilizarea instituÞiilor pentru ºicanarea adversarilor, invectiva ºi insolenÞa au devenit instrumente de lucru curente. Unirea a dispãrut ºi din cuget ºi din simÞiri, dar continuã sã fie sãrbãtoritã cu fals respect ºi lipsã de pudoare...