Când nimeni nu se mai aştepta şi de pe o zi pe alta, s-a deschis sezonul confruntărilor dintre candidaţii la prezidenţiale.

Suspectat că s-ar opune unor asemenea formule, Traian Băsescu a bravat, ca deobicei, şi şi-a impus condiţiile: de azi până mâine şi în „vizuina” lui Boc. I-a răspuns Antonescu, în timp ce Geoană s-a eschivat, fiind luat pe nepregătite. Ceea ce s-a întâmplat sâmbătă în holul unui hotel din Cluj n-a fost, practic, o dezbatere, ci o confruntare. Dacă ar fi să facem o comparaţie cu examenul pentru permisul de conducere (prezidenţial) dezbaterile tematice ar reprezenta examenul teoretic, de sală, iar confruntările – proba practică, de traseu.

Examnele de conducere a ţării din acest an au început, deci, cu traseul. Şi am văzut doi pretendenţi care au executat manevre riscante, au mimat coleziuni până la limita accidentului şi şi-au făcut, prin parbriz, semne indecente. Toate astea într-un timp şi un registru de situaţii prea sumare pentru a obţine calificativul necesar. L-ar fi putut avea  dacă examenul ar fi avut loc la… Piteşti!

Revenind însă pe terenul concret al campaniei electorale trebuie să spunem că acest episod l-a confirmat pe Crin Antonescu ca pe un pretendent real la titlu şi n-ar fi deloc exclus ca efectele în sondaje să complice lucrurile până la nivelul de a face posibilă orice formulă pentru turul 2.

Făcând o sumară retrospectivă, vom constata că în niciunul dintre scrutinurile prezidenţiale de până acum lucrurile nu au stat atât de mult sub semnul improvizaţiei. În 1990, cei trei candidaţi – Iliescu, Câmpeanu şi Raţiu - s-au întâlnit într-o dezbatere elegantă, pe singurul canal de televiziune, înaintea singurului tur. În 1992, dacă nu mă înşel, n-a avut loc nicio dezbatere, nici între cei 6 candidaţi din turul 1, nici între cei 2 din turul 2. Abia în 1996 campania electorală a intrat într-un program coerent, organizat de Antena1. Atunci, în turul 1, echipa de campanie a lui Ion Iliescu a refuzat o confruntare „în trei”, cu Roman şi Constantinescu, dar au avut loc trei dezbateri finale în turul 2, între Iliescu şi Constantinescu.

În 2000, candidaţii au fost aliniaţi ca la şcoală într-o dezbatere unică, înaintea primului tur, cel de-al doilea nemaiopunându-i pe Iliescu şi Vadim din motive de incompatibilitate între echipele de campanie. În 2004 a avut loc celebra confruntare între cei doi candidaţi „comunişti”, tot înaintea turului al 2-lea.

Chestiunea confruntărilor este mai delicată. Evident, există candidaţi „mari”  şi candidaţi „mici şi mijlocii”. Este realmente dificil să se găsească un numitor comun pentru toţi aceştia şi, inevitabil, formulele adaptate vor nemulţumi pe cineva, de fiecare dată. Ca şi acum.