Chiar dacĂŁ raportul de activitate nu a fost aprobat de un parlament dominat de cei ce ascultĂŁ, cuminĂži, indicaĂžiile venite de la Cotroceni ( semnalul dat  de preÂşedinte a fost fĂŁrĂŁ echivoc: “Nu mai calc pe la TVR cât timp e Sassu acolo !“) postul public continua marÂşul sĂŁu de recâºtigare a audienĂžei pierdute ĂŽn vremea ĂŽn care rĂŁmĂŁsese doar furnizor de cadre pentru posturile private, printr-o politicĂŁ mai adoptatĂŁ rolului pe care trebuie sa-l joace. ÂŞi care nu este, ĂŽn nici un caz, acela de cutie de rezonanÞã a politicii Puterii. Deja jurnalul TVR este altceva, introducând o notĂŁ de credibilitate sporitĂŁ prin listarea senzaĂžionalului cu orice preĂž Âşi printr-o calibrare mai decentĂŁ a ierarhiei evenimentelor. Dar, marea schimbare poate fi decelatĂŁ ĂŽn calitatea dezbaterilor – nu doar politice. Aici TVR-ul lui Sassu reuÂşeÂşte, ĂŽntr-adevĂŁr, sĂŁ fie incomparabil mai echidistant decât alte posturi care-Âşi auto - proclamĂŁ aceastĂŁ condiĂžie, chiar cu riscul ca echidistanĂža sĂŁ le parĂŁ celor de la Cotroceni Âşi Victoria ca o lipsĂŁ de loialitate.

Joi seara, postul public a organizat o dezbatere ĂŽntre preÂşedinĂžii partidelor parlamentare pe tema referendumului Âşi a modificĂŁrii ConstituĂžiei. O temĂŁ fierbinte – chiar dacĂŁ nu ĂŽn momentul cel mai potrivit – altele fiind prioritĂŁĂžile – dar ĂŽn care s-au angrenat cu tot entuziasmul politicienii care cred cĂŁ ĂŽn felul acesta se rezolvĂŁ toate problemele. Dezbaterea s-a bucurat Âşi de participarea premierului Boc, ĂŽn calitatea sa de Âşef de partid, ceea ce a dat un cu totul alt suflu discuĂžiilor teoretice, prin posibilitatea de a avea rĂŁspunsuri concrete  la chestiunile puse ĂŽn discuĂžie.

Au fost aproape douĂŁ ore de dispute vii, care au Ăžinut asistenĂža ĂŽn prizĂŁ Âşi din care cred cĂŁ telespectatorii au reuÂşit sĂŁ ĂŽnĂželeagĂŁ mai bine despre ce este vorba. Evident, meciul a fost relativ inegal, prin faptul cĂŁ partitura lui Boc a fost volent atacatĂŁ de cuplul agresiv al “tinerilor lupi” politici, Antonescu Âşi Ponta. Cu calmul Âşi echilibrul care-l caracterizeazĂŁ, Marko Bela nu s-a situat, de facto, ĂŽn “echipa guvernamentalĂŁ”, lĂŁsându-l de multe ori pe Boc sĂŁ se descurce singur.

Ceea ce mi s-a pĂŁrut ĂŽn cea mai mare mĂŁsurĂŁ interesant ĂŽn aceastĂŁ dezbatere, a fostrecunoaÂşterea cvasigeneralĂŁ a caracterului demagogic al argumentelor aruncate ĂŽn joc. Fiecare participant s-a arĂŁtat conÂştient de propria sa ĂŽncĂŁrcĂŁturĂŁ de demagogie, nutrind ĂŽnsĂŁ speranĂža cĂŁ a celorlalĂži o depĂŁÂşeÂşte. S-au adus noianuri de acuze de cĂŁtre toate pĂŁrĂžile, ajungându-se, ĂŽn final, la o concluzie neexprimatĂŁ: cĂŁ pentru situaĂžia dramaticĂŁ ĂŽn care se aflĂŁ o Românie copleÂşitĂŁ de crize Âşi de incapacitatea de a reacĂžiona eficient, se fac vinovaĂži toĂži cei care s-au perindat la conducerea Þãrii ĂŽn diversele variante de guvernare Nimeni nu Âşi-a putut aroga “virginitatea”, cu argumente, sfârÂşind prin a se rezuma la diferenĂžele de ĂŽncĂŁrcĂŁturĂŁ negativĂŁ. Cât despre tema principalĂŁ, aceasta a rĂŁmas ĂŽn coadĂŁ de peÂşte: “votul românilor” pentru revizuire este important dar nu decisiv, atâta timp cât nu poate fi identificatĂŁ o formulĂŁ idealĂŁ. ÂŞi, vrând – nevrând, ajungem din nou la prima calitate a politicii româneÂşti: demagogia.