Dl Marian Munteanu a fost, din capul locului, un persoanj controversat. Cu atât mai controversat cu cât apariţia sa în primul plan al actualităţii s-a produs în condiţiile confuze, greu de definit, al unui conflict social care pune faţă în faţă curente de opinii necristalizate, tributare patimii şi unei intoleranţe meşterite de la un sistem repudiat de istorie. Ca şi Piaţa Universităţii, ca fenomen, rolul lui Marian Munteanu, ca lider al acestei mişcări în care s-au amestecat tendinţe şi opţiuni centrifuge a rămas, până astăzi, greu de clarificat - dacă cineva a încercat să facă acest lucru în mod sincer şi cu bună credinţă. Mă tem însă că aşa ceva nu s-a întâmplat. Ba, din contră, cred că toate 'analizele' şi evocările din ultimele zile nu fac decât să inducă mai mari incertitudini şi să resuscite sentimente şi pasiuni la fel de intolerante ca în urmă cu 15 ani. Despre Marian Munteanu s-a vorbit puţin, după 1990. A reapărut, la scurt timp, ca promotor al unei mişcări de dreapta, suspectate de influenţe legionare fără prea multe dovezi şi a fost evocat, la un moment dat ca posibil candidat la preşedinţie al formaţiunii politice iniţiate şi lichidate de Virgil Măgureanu. În rest, omul şi-a văzut în linişte şi cu discreţie de treburile lui.A fost chemat în studiourile la televiziune cu prilejul evocărilor recente. Cei care l-au chemat au făcut-o cu speranţa de a-l alătura corului de resentimente şi de a obţine dela el dovezi acuzatoare. Marian Munteanu, însă, le-a făcut o surpriză. Destul de puţin plăcută. Nu s-a antrenat în joc. Cu toate insistenţele depuse de interlocutori. Cu toată dorinţa acestora de a-i zgândări răni reale. A fost momit, şi dacă momeala n-a ţinut, s-a încercat să-i fie fluturate supiciuni care să-l scoată din expectativă. Marian Munteanu însă şi-a dezamăgit interlocutorii . Prin pondere şi printr-un mare bun simţ. 'Nu pot fi aspru şi intolerant' - s-a 'scuzat' el în faţa moderatorilor, 'pentru că firea mea nu este intolerantă'. Cât despre dezvăluirile aşteptate, le-a tăiat scurt: 'Una e să spui ce ştii, şi alta este să acuzi!'. Pur şi simplu Marian Munteanu nu dorea să se facă părtaş la corul de acuze pe subiecte pe care nu le cunoştea, în legătură cu care propria sa conştiinţă nu era edificată. Ciudată mentalitate, într-o lume tot mai tentată să lase deoparte mofturile cu conştiinţă. Pare şi simplu cred că de Marian Munteanu a ratat şansa de a redeveni idolul de ocazie al unei anumite părţi a societăţii, cu preţul onestităţii şi al bunului simţ. Un preţ pe care unii continuă să-l considere prea mare, faţă de miza care se acsunde în spatele intoleranţei.