Dl Marian Munteanu a fost, din capul locului, un persoanj controversat. Cu atât mai controversat cu cât apariþia sa în primul plan al actualitãþii s-a produs în condiþiile confuze, greu de definit, al unui conflict social care pune faþã în faþã curente de opinii necristalizate, tributare patimii ºi unei intoleranþe meºterite de la un sistem repudiat de istorie. Ca ºi Piaþa Universitãþii, ca fenomen, rolul lui Marian Munteanu, ca lider al acestei miºcãri în care s-au amestecat tendinþe ºi opþiuni centrifuge a rãmas, pânã astãzi, greu de clarificat - dacã cineva a încercat sã facã acest lucru în mod sincer ºi cu bunã credinþã. Mã tem însã cã aºa ceva nu s-a întâmplat. Ba, din contrã, cred cã toate 'analizele' ºi evocãrile din ultimele zile nu fac decât sã inducã mai mari incertitudini ºi sã resuscite sentimente ºi pasiuni la fel de intolerante ca în urmã cu 15 ani. Despre Marian Munteanu s-a vorbit puþin, dupã 1990. A reapãrut, la scurt timp, ca promotor al unei miºcãri de dreapta, suspectate de influenþe legionare fãrã prea multe dovezi ºi a fost evocat, la un moment dat ca posibil candidat la preºedinþie al formaþiunii politice iniþiate ºi lichidate de Virgil Mãgureanu. În rest, omul ºi-a vãzut în liniºte ºi cu discreþie de treburile lui.A fost chemat în studiourile la televiziune cu prilejul evocãrilor recente. Cei care l-au chemat au fãcut-o cu speranþa de a-l alãtura corului de resentimente ºi de a obþine dela el dovezi acuzatoare. Marian Munteanu, însã, le-a fãcut o surprizã. Destul de puþin plãcutã. Nu s-a antrenat în joc. Cu toate insistenþele depuse de interlocutori. Cu toatã dorinþa acestora de a-i zgândãri rãni reale. A fost momit, ºi dacã momeala n-a þinut, s-a încercat sã-i fie fluturate supiciuni care sã-l scoatã din expectativã. Marian Munteanu însã ºi-a dezamãgit interlocutorii . Prin pondere ºi printr-un mare bun simþ. 'Nu pot fi aspru ºi intolerant' - s-a 'scuzat' el în faþa moderatorilor, 'pentru cã firea mea nu este intolerantã'. Cât despre dezvãluirile aºteptate, le-a tãiat scurt: 'Una e sã spui ce ºtii, ºi alta este sã acuzi!'. Pur ºi simplu Marian Munteanu nu dorea sã se facã pãrtaº la corul de acuze pe subiecte pe care nu le cunoºtea, în legãturã cu care propria sa conºtiinþã nu era edificatã. Ciudatã mentalitate, într-o lume tot mai tentatã sã lase deoparte mofturile cu conºtiinþã. Pare ºi simplu cred cã de Marian Munteanu a ratat ºansa de a redeveni idolul de ocazie al unei anumite pãrþi a societãþii, cu preþul onestitãþii ºi al bunului simþ. Un preþ pe care unii continuã sã-l considere prea mare, faþã de miza care se acsunde în spatele intoleranþei.