Este paradoxal cum În perioadele tulburi ale anilor 90-91-92, când se Întâmplau minuni dintre cele mai mari pe tãrâmul finanÞelor naÞionale, nimeni nu l-a deranjat prea tare pe dl Mugur Isarescu, instalat pe ºapte ani la cârma BNR, Într-un anonimat de-a dreptul suspect. Se aud Însã cele mai disperate reproºuri În anul În care, de bine de rãu, cursul leului s-a mai stabilizat, iar inflaÞia a ajuns la niveluri suportabile, printr-o politicã monetarã ºi a dobânzilor dusã cu abilitate Într-un moment În care relansarea economicã nu dã semne de viaÞã tocmai datoritã gâtuirii ei printr-un regim fiscal excesiv si inflexibil.
Cum se explicã aceastã vigilenÞã postrevoluÞionarã ale cãrei note acute au fost emise - surprinzãtor, oare? - tocmai de cãtre tenorii partidului de guvernãmânt? Cum se explicã concentrarea atacului taman acum, pornind de la o analizã finalizatã la Începutul lui septembrie? Nimic mai simplu pentru cine s-a obiºnuit cu gherilele pedeseriste: Într-un moment În care soarta actualului guvern pare sã se mai Þinã doar Într-o aÞã, vehicularea numelui lui Mugur Isarescu, ca posibil viitor prim-ministru, a "iritat" multe urechi sensibile. ªi, mai ales, interesate.
Manevra este cea bine cunoscutĂŁ: "devalorizarea" rapidĂŁ a persoanei, dupĂŁ o tehnicĂŁ pe care (poate cĂŁ) a folosit-o chiar persoana, dar pe alt subiect: leul.