Dl preşedinte Iliescu are păreri ferme în legătură cu multe lucruri şi faptul că nu şi le schimbă după cum bate vântul este lăudabil.  Una dintre aceste păreri ţine de neacceptarea fenomenului de corupţie.  Dânsul zice - a făcut-o recent - că funcţionarii corupţi ar trebui luaţi de guler şi plesniţi de către cetăţean, în felul acesta existând şanse reale de a se mai stârpi din fenomen şi din reprezentanţii săi. Viziunea dlui preşedinte este, pare-mi-se, uşor idilică.  Ar însemna că funcţionarul corupt ori este dotat cu niscai însemne după care îţi dai seama ce hram poartă, ori dialogul se duce la modul: "îmi dai atâta, îţi rezolv problema!"  În realitate, lucrurile nu se întâmplă nici într-un fel, nici în altul.  De regulă, mita nu este cerută, ci este sugerată insidios, prin diferite metode care au atins culmi ale rafinamentului.  De regulă, cetăţeanul ajunge la concluzia că ar trebui să dea mită, după ce este supus la tot felul de tracasări şi amânări.  În felul acesta reiese că, de fapt, funcţionarul este cel agresat, cel ademenit, cel făcut vulnerabil de către potenţialul mituitor.  Ajunge chiar el să creadă că cedează din raţiuni umanitare, făcându-i solicitantului un favor şi fiind, de fapt, obligat să primească ceea ce-i dă acesta.  Este, de fapt, un soi de dublă conspiraţie, în care se exercită, pe de o parte, presiunea celui care doreşte să-şi rezolve problemele (uneori chiar cu preţul ilegalităţii) şi rezistenţa celui care rezolvă cu întârziere sau nu rezolvă lucruri ce intră, de fapt, în obligaţiile sale de serviciu. Adnotându-l pe dl preşedinte, aş spune că nu doar cetăţeanul trebuie să-l ia de guler şi să-l plesnească pe funcţionarul corupt, dar că şi funcţionarul cinstit trebuie să-l ia de guler şi să-l plesnească pe cetăţeanul abuziv şi persuasiv, care doreşte rezolvări la care n-ar avea dreptul.  Din aceste plesnituri reciproce ar putea rezulta un climat mai curat şi mai puţin nociv.