RevoluÞiile ºi meciurile câºtigate ale naÞionalei de fotbal - ce mai scot astãzi lumea În stradã! Miercuri noaptea, s-a dansat, s-a strigat, s-a ÎmbrãÞiºat ºi pupat lumea mai ceva ca la decolarea lui Ceauºescu de pe acoperiºul CC-ului. Care ar putea fi legatura intimã Între cele douã tipuri de evenimente ce pot sã declanºeze reacÞii atât de asemãnãtoare? Una dintre ele ar ptea fi sentimentul eliberãrii de fricã. Ce fel de fricã? Frica de sindromul Învinsului. ªi la RevoluÞie, bucuria n-a Þinut mult. Pânã prin 12 ianuarie când, brusc, ne-am dezmeticit ºi ne-am dat seama cã 1. E prea frumos sã fie adevãrat ºi 2. Cu ce ne-am ales? Aºa ºi acum: peste vreo doua-trei zile probabil cã ne vom Întreba - bun, i-am bãtut pe englezi (sau: n-au reuºit sã ne batã nici de data asta). ªi cu ce ne-am ales? Pânã unde se poate merge cu speranÞa? ªi cu cât folos? Spre deosebire de revoluÞii, unde analizele le fac acei domni docÞi ce se numesc politologi, la fotbal κi poate da oricine cu pãrerea. Inclusiv autorul acestor rânduri. Care crede - oricât ar putea sã parã de nepotrivit cu momentul - cã: victoria ºi calificarea la C.E. are o valoare limitatã. Este o circumstanÞã ãn care procentul pe care-l dã reunirea câtorva oameni cãrora le-a picurat Dumnezeu talent În picioare s-a completat cu acela al ºansei. Al ºansei specifice jocului. Al ºansei care, de regulã, ne-a ocolit. ªi ne-a ocolit pentru cã ºansa are ºi ea regulile ei. Ca sã ai (ºi) ºansa, trebuie mai Întâi sã poÞi. Iar putinÞa vine dintr-o bazã solidã. Aceastã bazã e realitatea competiÞiei naÞionale. Care la noi nu existã. Fotbalul intern românesc e o colecÞie jalnicã de aranjamente, ºpãgi ºi vânzãri. Din care cel mai puÞin câºtigã publicul. De aceea, cred, cã Între victoria de la Charleroi ºi fotbalul românesc nu este nici o legãturã. Ce s-a Întâmplat acolo Þine de miracol ºi de nevoia noastrã de miracole. Care miracole sunt zgârcite, nu se ÎnfãÞiºeazã În fiecare zi, oricui. De aceea zic: hai sã ne bucurãm, acum cât avem de ce. Cã pe urma, ne Întoarcem la fotbalul nostru ºi nu vom mai avea de ce ...