Regia Naþionalã a Pãdurilor a pãrut, pânã la un moment, a fi un model de succes. Fiind vorba de administratorul uneia dintre bogãþiile naþionale cele mai importante ale þãrii, s-a bucurat, de-a lungul timpului nu numai de atenþie, dar ºi de autoritatea pe care ºi-a câºtigat-o prin bazele sãnãtoase pe care i le-au pus înaintaºi demni de toatã stima. Dupã defriºãrile sãlbatice din timpul SOVROM-urilor, când datoria de rãzboi a fost plãtitã cu o bunã parte din pãdure, regimul comunist a fost mai atent ºi mai circumspect în planurile sale de exploatare decât sunt astãzi reprezentanþii unui regim democratic. Revoluþia a dat ºi semnalul unui atac masiv la integritatea pãdurii. S-a exploatat haotic, s-a furat enorm, s-au operat retrocedãri dubioase de-a dreptul sinucigaºe faþã de sãnãtatea ºi integritatea rezervelor naturale. Devenitã din minister Regie autonomã ºi, în cele din urmã, un simplu compartiment în structura Agriculturii (transferatã de la Mediu pentru a se împlini poftele clientelei politice a vremii), RNP Romsilva este, astãzi, unul dintre bolnavii cronici ai ecomomiei naþionale. Iar virusul care o pune la pãmânt, vãzând cu ochii, este cel al politicii. Directorii care s-au perindat la conducerea Regiei în ultimii ani au fãcut cu greu faþã presiunilor mafiei lemnului - una dintre cele mai active ºi mai lacome – care ºi-a asigurat sistematic „spatele” la nivel politic, indiferent de coloratura regimului. Rezistenþa celor care mai ºtiau ºi mai doreau sã administreze corect pãdurea a scãzut treptat, pe mãsurã ce ºefii de guvern ºi miniºtrii tutelari au pus tot mai mult preþ pe avantajele pe care pãdurea le oferã în crearea unui sistem de satisfacere a necesitãþilor grupurilor de interese. Piatra de temelie pusã de Ilie Sârbu a fost continuatã ºi consolidatã de Gheorghe Flutur care, odatã venit în capul Agriculturii, ca vechi silvicutor ce este, a pus ochii imediat pe Regie, pe care a trsnsformat-o, prin omul de paie pus în fruntea ei, într-o veritabilã feudã, care i-a finanþat campaniile de propagandã politicã ºi cãreia i-a asigurat stabilitatea clientelei proprii. Mazilirea sa brutalã, la momentul defectãrii în gruparea Stolojan, a prilejuit înlocuirea unei mafii cu alta. Prin numirea lui Dan Aldea, prosper om de afaceri în domeniul lemnului, reprezentatnt de frunte al grupãrii conduse în umbrã de Dan Ruºanu, s-a pus, practic, lupul paznic la stânã. Incompetenþa lui Maftei, ulterioarã lãcomiei lui Dumitru, a fãcut loc în cele din urmã unui program de ciugulire a tot ce se mai poate de pe cadavrul Regiei care înregistreazã cea mai slabã performanþã din istoria sa, cu pierderi ºi diminuãri sistematice de venituri, în condiþiile în care retrocedãrile – corecte sau frauduloase – i-au redus aria de administrare la aproape jumãtate. Criticile aduse conducerii Regiei, exprimate de specialiºti ºi reflectate de presã, l-au condus pe actualul director la o politicã de bãgare a pumnului în gura cârtitorilor ºi de ameninþare fãþiºã a presupuºilor oponenþi. Ultima sa ispravã este desfiinþarea compartimentului de relaþii cu presa, pentru vina de a nu fi reuºit sã blocheze criticile ºi de a nu fi izbutit sã promoveze în gazete osanalele pe care ºi le-ar dori. Urmãtorul pas s-ar putea sã fie chiar desfiinþarea Regiei. |