Pro Democrația și alte 13 organizații s-au lansat într-o veritabilă campanie de promovare a unui proiect de lege privind noul Cod Electoral. Activiștii civici vor să corecteze, profitând de starea de nemulțumire a opiniei publice, principiile care au generat până acum activitatea politică: formarea partidelor, finanțarea lor, configurația parlamentară și sistemele de vot. Un plan ambițios dspre care nu mai este nevoie să spunem că stă la inima celor care se mai interesează de politică. A celor care nu au renunțat încă nu doar să voteze, dar să se mai și intereseze de ce iese din această mașinărie. Perspectiva pe care ne-o propun inițiatorii este plăcută simțurilor cetățeanului cu simpatie penrtru democrație. Care ar vrea mai puțini parlamentari, dar mai buni, care ar vrea ca măcar senatorii să nu mai fie aleși în devălmășia listelor, ci cu identitate electorală clară, căruia i-ar conveni să existe mai puține partide, dar mai puternice și mai coerente în doctrină, și care și-ar dori ca în spinoasa problemă a finanțărilor electorale transparența să primeze. Una peste alta, cetățeanul democrat ar vrea ca politica să se facă cu mâni mai curate și sunt sigur că puțini vor fi cei care vor pregeta să-și pună semnătura pe apelul inițiat de "ProDemocrația". Toate bune și frumoase până la punctul în care aceste hotărâri, benefice pentru democrație și națiune, vor trebui să fie luate tocmai de către cei care beneficiază de imperfecțiunile și ambiguitățile actualului sistem! Care se vor întreba - în sinea lor, desigur: da' de ce să schimbăm noi ceva care merge atât de bine și care ne-a adus unde suntem? De ce să riscăm să nu mai fim realeși? De ce să dăm posibilitatea altora să-și bage nasul prin registrele contabile ale campaniei? Dar, mai ales, de ce să dăm o lovitură propriilor noastre interese, oferind mai puține șanse amatorilor de imunitate plătită cu bani grei? Mi-e greu să cred că la această oră și în confuzia generală există o reală voință politică de a perfecționa și corija sistemul electoral. Merge și-așa, vorba meseriașului român. Și nu (le) merge rău deloc! |