Când scriu acest articol nu știu care a fost rezultatul dezbaterilor din Comisia de Finanțe – Bănci a Camerei Deputaților, pe marginea Ordonanței de Urgența a Guvernului 52/ 2010. Dată în iunie, această ordonanță stabilea un set de măsuri pentru combaterea contrabandei și a evaziunii fiscale, în special în domeniul țigaretelor. A fost nevoie ca producătorii de țigări să lanseze o campanie publicitară pentru a demonstra ce s-ar putea face cu miliardul de euro pe care statul nu-l încasează, pentru că contrabanda umple doar buzunarele traficanților, nu și conturile bugetului. N-aș vrea să-i acuz pe producători de o subită deragoste față de buget, dar nu se poate nega faptul că contrabanda îi dezavantajează: în timp ce ei plătesc taxe, impozite și contribuții de sănătate și de pensii, traficanții cheltuiesc doar pentru șpaga pe care o bagă în buzunarele vameșilor și a polițiștilor necinstiți, care-i au sub oblăduirea lor. Din investigațiile efectuate s-a constatat că cel puțin o treime din traficul ilicit se face prin intermediul magazinelor duty-free, motiv pentru care în ordonanță au fost întroduse reguli stricte asupra modului în care acestea pot să comercializeze țigările.
Iată, însă că – deloc surprinzător – ordonanța 52 a fost deja amendată pe acest subiect. Chiar dacă pe site-ul Camerei nu a fost afișată varianta cu amendamente, am reușit să intru în posesia documentului adnotat, din care am constatat că majoritatea reglementărilor cu trimitere la duty free, dispăreau, redând deplină libertate de a trafica în continuare. Autorul amendamentelor este unul singur: deputatul William Brânză. Care, desigur, n-a făcut-o de capul lui. Au circulat zvonuri ca acesta și-a asigurat o majoritate confortabilă, din propriul partid (PDL) în Comisie și că trecerea amendamentelor nu va fi o problemă.
Dacă inițiativa venea din altă parte poate m-aș fi gândit că e vorba de un personaj mai „naiv”, care a fost, cumva, convins de justețea unor puncte de vedere. Fiind vorba de dl Brânză și de curricullul său, n-am nici cea mai mică îndoială că nu e vorba de naivitate. Ci de realism. Un realism care mă duce cu gândul – nu știu de ce – la posibilitatea ca „comunitatea” duty free să fie imobilizată pentru a contribui la viitoarele campanii electorale cu ce poate – dl Brânză fiind recunoscut ca un specialist în acest domeniu.
Așa că s-o lăsăm mai moale cu anti-evaziunea și să nu le facem servicii producătorilor. Ei se descurcă oricum. Să-i ajutăm pe bieții contrabandiști, care nu beneficiază de nici un sprijin. Legal... |