Când scriu acest articol nu ºtiu care a fost rezultatul dezbaterilor din Comisia de Finanþe – Bãnci a Camerei Deputaþilor, pe marginea Ordonanþei de Urgenþa a Guvernului 52/ 2010. Datã în iunie, aceastã ordonanþã stabilea un set de mãsuri pentru combaterea contrabandei ºi a evaziunii fiscale, în special în domeniul þigaretelor. A fost nevoie ca producãtorii de þigãri sã lanseze o campanie publicitarã pentru a demonstra ce s-ar putea face cu miliardul de euro pe care statul nu-l încaseazã, pentru cã contrabanda umple doar buzunarele traficanþilor, nu ºi conturile bugetului. N-aº vrea sã-i acuz pe producãtori de o subitã deragoste faþã de buget, dar nu se poate nega faptul cã contrabanda îi dezavantajeazã: în timp ce ei plãtesc taxe, impozite ºi contribuþii de sãnãtate ºi de pensii, traficanþii cheltuiesc doar pentru ºpaga pe care o bagã în buzunarele vameºilor ºi a poliþiºtilor necinstiþi, care-i au sub oblãduirea lor. Din investigaþiile efectuate s-a constatat cã cel puþin o treime din traficul ilicit se face prin intermediul magazinelor duty-free, motiv pentru care în ordonanþã au fost întroduse reguli stricte asupra modului în care acestea pot sã comercializeze þigãrile.
Iatã, însã cã – deloc surprinzãtor – ordonanþa 52 a fost deja amendatã pe acest subiect. Chiar dacã pe site-ul Camerei nu a fost afiºatã varianta cu amendamente, am reuºit sã intru în posesia documentului adnotat, din care am constatat cã majoritatea reglementãrilor cu trimitere la duty free, dispãreau, redând deplinã libertate de a trafica în continuare. Autorul amendamentelor este unul singur: deputatul William Brânzã. Care, desigur, n-a fãcut-o de capul lui. Au circulat zvonuri ca acesta ºi-a asigurat o majoritate confortabilã, din propriul partid (PDL) în Comisie ºi cã trecerea amendamentelor nu va fi o problemã.
Dacã iniþiativa venea din altã parte poate m-aº fi gândit cã e vorba de un personaj mai „naiv”, care a fost, cumva, convins de justeþea unor puncte de vedere. Fiind vorba de dl Brânzã ºi de curricullul sãu, n-am nici cea mai micã îndoialã cã nu e vorba de naivitate. Ci de realism. Un realism care mã duce cu gândul – nu ºtiu de ce – la posibilitatea ca „comunitatea” duty free sã fie imobilizatã pentru a contribui la viitoarele campanii electorale cu ce poate – dl Brânzã fiind recunoscut ca un specialist în acest domeniu.
Aºa cã s-o lãsãm mai moale cu anti-evaziunea ºi sã nu le facem servicii producãtorilor. Ei se descurcã oricum. Sã-i ajutãm pe bieþii contrabandiºti, care nu beneficiazã de nici un sprijin. Legal... |