De-a lungul timpului, mulþi au fost tentaþi sã-l judece eronat pe Miron Mitrea, vãzând în el un personaj rudimentar. I-a derutat, probabil, felul în care acesta ºi-a fãcut debutul în scena publicã, dupã Revoluþie, în calitate de lider al sindicatului ºoferilor. Mitrea nu numai cã nu provine din aceastã popularã categorie, dar mai mult, nu are nimic de-a face cu zona de extracþie a acesteia. Face parte dintr-o familie de intelectuali, cu certe propensiuni spre artã, el însuºi având la bazã o culturã solidã, nu doar tehnicã, ci ºi umanistã. Convergenþa cu domeniul de activitate i-a fost asiguratã de înfãþiºarea frustã, de alurã masivã ºi de expresia oarecum fioroasã. Alãturi ºi contra lui Ciorbea, Mitrea a fãcut din sindicalism una dintre pietrele de încercare ale guvernelor post-decembriste. Ieºirile în stradã ale sindicaliºtilor, în frunte cu detaºamentul înaintat al ºoferilor, au dat frisoase membrilor guvernelor care admirau demonstraþiile din Piaþa Victoriei. Sindicalismul s-a dovedit, în majoritatea cazurilor, cea mai eficientã rampã de lansare în politicã. A fost mai întâi Ciorbea, pe filierã þãrãnistã, devenit mai întâi primar al Capitalei ºi apoi premier, iar apoi Mitrea, care l-a urmat, însã în opoziþia în care intrase PDSR-ul. În timp ce lui Ciorbea, Puterea i-a fost fatalã, lui Mitrea Opoziþia i-a folosit. A învãþat miºcãrile din spatele scenei ºi a devenit, rapid, una dintre piesele principale ale procesului de structurare a viitoarei puteri. Revenirea la putere a PDSR, din 2000, l-a propulsat într-unul dintre cele mai importante fotolii ministeriale, cel din care erau dirijate sume imense de investiþii - cu ºpãgile aferente, într-o echipã condusã de tripleta Nãstase-DIP-Mitrea. Omogenitatea echipei a slãbit evident în momentul în care zumzetele legate de corupþie s-au fãcut auzite ºi când premierul dãdea semne de a intenþiona o delimitare de cei doi parteneri. Gura lumii spune cã la o întâlnire în lift, între prieteni vechi, unul dintre cei trei i-ar fi spus altuia: 'Murim cu tine de gât!' Cert e cã delimitãrile au încetat, dar spiritul de echipã nu s-a mai refãcut. Dintre toþi, Mitrea a pãrut sã fie cel care ºi-a construit cel mai bine eºafodajul de putere personalã controlând organizaþiile. I-a fost de folos acest sprijin ºi la eliminarea lui Iliescu - când a simþit ºi din partea acestuia, tendinþa de delimitare prin numirea unei contracandidate la funcþia de secretar general la ultimul Congres, ºi acum, la Poianã, când autosuspendatul Nãstase a fost 'validat' fãrã nici o crâcnire prin semnãturile aceloraºi responsabili de organizaþii. Aºa încât marele învingãtor al acestui proces de tranziþie internã nu e nici Geoanã, nici Iliescu. Ci Mitrea. Demolatorul.