Surprinzaãor ºi derutant destin politic are Radu Vasile! L-am remarcat, dintr-un început, ca pe un politician atipic, puþin potrivit cu formaþiunea din care fãcea parte, încã de prin '92 -'93, în cel de-al doilea parlament, când þãrãniºtii d-lui Coposu puseserã deja ceva cheag prin Convenþia Democraticã la a cãrei cârma se aºezaserã temeinic. Era "þãrãnistul cu faþã umanã", netrecut, e drept, prin puºcãrii, dar dând certe semne a nu fi dispus sã încremeneascã în proiect. Avea o voce distinctã în parlament ºi o ponderare care alor lui nu prea plãcea. Plãcea însã gazetarilor pentru faptul cã nu ezita sã spunã lucrurilor pe nume ºi nu pãrea a fi foarte devotat disciplinei de partid. I-am oferit atunci o rubricã sãptãmânalã în "Libertatea", pe care la început a scris-o cu avânt, avânt ce a scãzut treptat, pânã când a renunþat. Nu din cine ºtie ce motive ideologice ci, sunt acum convins, pur ºi simplu din lene. Fire boema, Radu nu era dispus sã facã eforturi susþinute, de regularitate. Se plictisea repede ºi-ºi gãsea întotdeauna ceva mai bun de fãcut. În noaptea alegerilor din '96, a venit în emisiunea pe care o fãceam pe atunci la Antena 1, cu certe veleitãþi de viitor prim-ministru. A avut însã de furcã cu ambiþiile altor doi þãrãniºti - Spineanu ºi Ciumara - iar din meciul lor a ieºit învingãtor Victor Ciorbea, propulsat de Emil Constantinescu. Cred cã din acel moment Radu i-a purtat preºedintelui o picã constantã, ºi n-a pierdut nici un prilej de a-l atinge, mai mult sau mai puþin fin. Era în plinã dizgraþie, la un pas de a fi revocat din funcþia de secretar general când s-a trezit, deodatã, premier! A tratat aceastã calitate cu o uºurinþã uimitoare, risipind ocazii ºi ratând ºanse cât alþii într-o viaþã, doar între un Paºte ºi-un Crãciun! A pierdut momentul unei miºcãri spectaculoase doar de dragul de a fi ºef de partid - unul popular, dar mititel de tot. Atât de mic încât ameninþã sã-l îngroape cu un subprocent de intrare în parlament. A fost cât pe ce ca din popular sã devina liberal. Iatã-l pe punctul de deveni democrat, lãsând creºtinismul celor cu sentimente mai pioase decât ale lui. La urma-urmei, te faci frate ºi cu Roman, ca sã treci puntea dintr-un parlament în altul. Pentru cã cine nu e acolo, nu existã!