Becali e obsedat, precum „naºii” mafioþi, de respect! Respectul constituie pentru el valoarea fundamentalã a relaþiilor interumane. Mã respecþi - îþi dau ºi haina de pe mine, nu doar cei 400.000 de euro -. Nu mã respecþi - te dau jos din avionul care vine de la Cluj - cam aºa s-ar putea rezuma conflictul sãu recent cu naºul ºi antrenorul echipei pe care o finanþeazã.
Parcã niciodatã pânã acum Becali nu ºi-a dezvãluit filosofia de viaþã ca acum. Filosofie bazatã pe faptul cã, dacã plãteºti, poþi cere orice. „Lui Oli îi spuneam: uite bã, asta e echipa! ªi Oli mã asculta!” – declara finanþatorul, punând semnul egal între competenþa antrenorului ºi capacitatea de a pune în aplicare indicaþiile ºefului.
În fond, nimic nou în teoria ºi practica pe care ni le propune Becali. Ele se extrag din stilul totalitar, unde doar banii erau înlocuiþi de putere. Deþinãtorii puterii aveau dreptul sã cearã ascultare deplinã ºi urmarea neabãtutã a indicaþiilor preþioase. Deþinãtorii puterii se bucurau, automat, ºi de prezumþia de competenþã. Sunt ºef pentru cã sunt deºtept - nu sunt deºtept pentru cã am devenit ºef.
Becali se considerã deºtept ºi competent pentru cã odatã cu banii (fãcuþi –ironie a soartei - împreunã cu Hagi!) a dobândit puterea de a-i face pe cei pe care-i plãteºte sã-l asculte. Sã fie convinºi de competenþa lui! Sã-i aplic indicaþiile.
Potrivit teoriei sale, un antrenor este suficient de bun dacã face ce-i spune el. Dacã nu, e prost ºi-l dã afarã. A ºi fãcut-o cu vreo duzinã de antrenori, pânã acum. Pentru cã Becali nu este doar deºtept: e ºi hoþ! Tot de la comuniºtii pe care-i înjurã pe unde apucã, a învãþat sã nu-ºi asume rãspunderea erorilor.
Indicaþiile sale sunt strãlucite, în caz de succes, dar prost înþelese ºi prost aplicate, în caz de eºec. ªeful rãmâne întotdeauna deasupra acestor lucruri. ªi are întotdeauna dreptate.
Nu m-ar deranja aceste lucruri dacã Becali s-ar rezuma la fotbal. El se crede, însã, politician. Or, în politicã, ce altceva poate aduce unul ca el, decât lipsã de respect faþã de lege ºi instaurarea domniei bunului plac. De la cei pe care-i plãteºte direct, ºi pânã la cei pe care – Doamne fereºte! – ar putea ajunge sã-i ºi guverneze într-o zi. Parcã-l vãd chemându-l la el pe premier ºi spunându-i: aºa-mi faci echipa! Cu ãºtia! Dacã nu, te dau afarã!”…