A trecut un an de când Ion Raþiu s-a retras lângã înaintaºii sãi ardeleni. Revenise în þarã, dupã un exil de peste patru decenii în ianuarie '90. A descins, cu zâmbetul sãu larg, americãnesc, deasupra papionului cu picãþele, pe scara avionului, întâmpinat cu reticenþe ºi suspiciune ºi de ai lui ºi de ai altora. Pleca, din start, cu vina de a se fi dedat caviarului în vremea când noi ne luptam cu salamul cu soia. În primul interviu pe care l-a acordat ziarului pe care-l fãceam atunci, îi asigura pe compatrioþii sãi cã dacã-l vor alege preºedinte, în cinci ani în România va curge lapte ºi miere pe toate drumurile. A fãcut o campanie stranie, cu baloane, ºepci ºi insigne - ceea ce nu mai vãzuse România - ºi a luat doar vreo cinci la sutã voturi. ªi-a primit înfrângerea cu demnitate ºi cu înþelepciune, convins cã cei care nu-l înþelegeau atunci, îl vor înþelege de acum înainte. A intrat în Parlament, a fãcut un ziar, a vrut sã facã ºi un post de televiziune, a primit vizita minerilor, i-a cerut demisia lui Pe tre Roman, a candidat pentru preºedinþia partidului - nu din orgoliu, nu împotriva celui desemnat, ci pur ºi simplu pentru cã aºa vedea el democraþia. A pozat în haine þãrãneºti miþoase ºi jucându-se cu trenuleþele sau mânuind iataganele, a scris cãrþi, a þinut discursuri, a militat pentru un club al parlamentarilor ºi l-a fãcut, fãcea ºi un teren de golf dacã... De cãteva lucruri n-a mai avut, înã, timp. Între acestea, a fost scutit sã asiste la dezastrul unui partid la care þinea cu toata fiinþa lui ºi de care nu s-ar fi despãrºit nici cu preþul celor mai mari nedreptãþi care i s-ar fi putut face ºi chiar i s-au fãcut. Dacã nu mi s-ar pãrea o impietate aº putea crede cã Dumnezeu l-a chemat la el special, pentru a-l scuti de aceastã mare decepþie pe care ar fi reprezentat-o pentru el ieºirea din istorie a unui partid cãruia i-a dedicat ce-a avut mai bun ºi mai de preþ: credinþa sa. Ion Raþiu ºi-a preschimbat într-o înaltã distincþie personalã porecla ironicã pe care i-au dat-o cei care încã nu credeau în noþiune: Democratul. Cãci a fost un democrat autentic, un european ºi un model de la care clasa politicã avea ce învãþa. Dar n-a fãcut-o. |