Dacă săptămâna trecută s-a întâmplat ceva care a bătut prin cota de atenţie şi de interes orice alt eveniment, acesta a fost accidentul de circulaţie al premierului Tăriceanu. Plecat la plimbare cu motocicleta sa favorită (un Harley Davidson 'de colecţie'), Călin Popescu Tăriceanu a luat un viraj strâns, în viteză şi, derapând, a intrat în plin într-un automobil care venea din sens opus. Norocul celor doi a stat în faptul că şi motocicleta (americană) şi automobilul (european) sunt maşini solide, construite cu grijă pentru securitatea celor pe care-i poartă. Imaginaţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă la Corbeanca s-ar fi confruntat o Mobră cu o Dacie model vechi. Nici nu vreau să mă gândesc... Aproape instantaneu, televiziunile de ştiri şi-au întrerupt programele obişnuite pentru a anunţa ştirea. Aflaţi sub impresia evenimentelor politice, reporterii şi-au dat în petec şi au construit un story de senzaţie: premierul s-ar fi ciocnit cu nimeni altul decât cu liderul conservator: Dan Voiculescu!!! Cum la noi chestia cu verificarea din mai multe surse e depăşită (de regulă, nu e nevoie nici măcar de una: e suficientă intuiţia reporterului), situaţia a trenat până când lucrurile au putut fi repuse în matca lor de informaţii autorizate. Bref: premierul şi-a luxat piciorul şi a fost dus la spital. Supărare pentru unii, bucurie pentru alţii. Nici una prea întreagă. Şi, parcă pentru a le face în ciudă ultimilor, motociclistul Călin s-a dus a doua zi la şedinţa de guvern ca la plajă, în pantaloni scurţi şi în şlapi, şi cu cârjele de rigoare. Fapt divers? Sigur că nu. Pentru că implicaţiile sale sunt neobişnuit de complexe. S-a declanşat, aşadar, o veritabilă dezbatere naţională cu tema: poate un demnitar să se joace din când în când de-a omul obişnuit? Răspunsul nu este clar, după cum nu sunt clare nici reglementările în vigoare! Putem doar să constatăm că instituţiile de resort nu au forţa necesară pentru a-l convinge pe Traian Băsescu să nu se urce băut la volan, sau pe Călin Popescu să nu gonească cu viteză peste cea maximă de unul singur, pe şosea. Serviciul de Protecţie şi Pază este, cel mai adesea, la discreţia celor pe care trebuie să-i protejeze şi nu poate să o facă împotriva voinţei lor. Pentru fanteziile unui preşedinte sau ale unui premier, statul cheltuieşte o grămadă de bani, la costuri adăugându-se, inevitabil şi consecinţele acestor escapade. Pentru primii oameni din stat nu este încă limpede faptul că legea este una pentru toţi şi că nici măcar lor nu li se pot admite derogări. Mai ales atunci când, punându-şi în pericol propria persoană, afectează siguranţa sau buna funcţionare a resorturilor naţionale. Pentru petreceri la terase şi escapade nocturne le era suficientă calitatea de simpli cetăţeni. Nimeni nu i-a obligat să intre în competiţie pentru cele mai înalte responsabilităţi din stat. Dar când au făcut-o, au obligaţia să respecte tot ceea ce guvernează această calitate.