Pentru moment, junele ministru al Sănătății, Brânzan, scăpat în mod inexplicabil prin ochiurile plasei recentei remanieri, a reușit să dea impresia că a devenit, peste noapte, un 'miel turbat' decis să taie în carne vie. El a anunțat cu tam-tam demiterea unui secretar de stat din propriul minister și a unui funcționar superior din Ministerul de Externe. Dacă pe propriul său secretar de stat putea să-l destituie, pe cel al dlui Geoană putea doar să-l propună, ceea ce din viteza comunicatelor de presă n-a mai reieșit cu claritate. De la interimatul lui Blănculescu nimic notabil nu s-a mai întâmplat la 'Sănătate', iar acesta părea să fie semnul unui nou curs, atât în ce privește abordarea problematicii interne, cât și relația cu alte instituții, fie ele și ambasade străine.Ambasadorul american Guest a fost una dintre personalitățile care au atras constant atenția asupra mânăriilor care se făceau în minister, și care aduseseră anumite tratamente, precum cele de SIDA, la niveluri de vreo patru ori mai scumpe decât în Statele Unite. Demersul dlui Guest era justificat de necesitatea luptei împotriva corupției, evident, dar el implica și anumite puncte de vedere și interese ale unor producători americani de medicamente. Oferta ambasadorului de a ajuta la a se pune lucrurile în ordine - în valoare de vreo 400.000 de dolari - a fost privită cu suspectă detașare. Nu de funcționarii ministerului, cum aveam să aflăm la o a doua 'citire' a cazului, ci chiar de către ministru, care a considerat lupta cu corupția terminată și a dorit să folosească banii americanilor pentru a cârpi ceea ce i se părea lui mai urgent prin minister. În limbaj bugetar asta s-ar numi deturnare de fonduri. În limbaj diplomatic se numește deturnare de atenție, dacă nu chiar lipsă de considerație. Cu atât mai mult cu cât nu secretarul de stat propus spre demitere a fost cel care nu răspundea la telefoanele și mesajele l ui Guest, ci chiar ministrul Brânzan! Ce motive o fi avut, el, sau cei care i-au sugerat o astfel de atitudine, ne e greu să știm. Știm că ambasadorul Guest a călcat multă lume pe bătături cu avertizările de corupție la nivel înalt, dar acesta nu era un motiv pentru a fi ignorat.În concluzie, 400.000 de dolari, cu care s-ar mai fi putut stârpi corupția care continua să greveze relațiile statului cu furnizori de medicamente au fost pierdute. Suma mi se pare suficient de importantă pentru ca cineva să trebuiască să plătească pentru ea. Ghici cine? |