Pentru moment, junele ministru al Sănătăţii, Brânzan, scăpat în mod inexplicabil prin ochiurile plasei recentei remanieri, a reuşit să dea impresia că a devenit, peste noapte, un 'miel turbat' decis să taie în carne vie. El a anunţat cu tam-tam demiterea unui secretar de stat din propriul minister şi a unui funcţionar superior din Ministerul de Externe. Dacă pe propriul său secretar de stat putea să-l destituie, pe cel al dlui Geoană putea doar să-l propună, ceea ce din viteza comunicatelor de presă n-a mai reieşit cu claritate. De la interimatul lui Blănculescu nimic notabil nu s-a mai întâmplat la 'Sănătate', iar acesta părea să fie semnul unui nou curs, atât în ce priveşte abordarea problematicii interne, cât şi relaţia cu alte instituţii, fie ele şi ambasade străine.Ambasadorul american Guest a fost una dintre personalităţile care au atras constant atenţia asupra mânăriilor care se făceau în minister, şi care aduseseră anumite tratamente, precum cele de SIDA, la niveluri de vreo patru ori mai scumpe decât în Statele Unite. Demersul dlui Guest era justificat de necesitatea luptei împotriva corupţiei, evident, dar el implica şi anumite puncte de vedere şi interese ale unor producători americani de medicamente. Oferta ambasadorului de a ajuta la a se pune lucrurile în ordine - în valoare de vreo 400.000 de dolari - a fost privită cu suspectă detaşare. Nu de funcţionarii ministerului, cum aveam să aflăm la o a doua 'citire' a cazului, ci chiar de către ministru, care a considerat lupta cu corupţia terminată şi a dorit să folosească banii americanilor pentru a cârpi ceea ce i se părea lui mai urgent prin minister. În limbaj bugetar asta s-ar numi deturnare de fonduri. În limbaj diplomatic se numeşte deturnare de atenţie, dacă nu chiar lipsă de consideraţie. Cu atât mai mult cu cât nu secretarul de stat propus spre demitere a fost cel care nu răspundea la telefoanele şi mesajele l ui Guest, ci chiar ministrul Brânzan! Ce motive o fi avut, el, sau cei care i-au sugerat o astfel de atitudine, ne e greu să ştim. Ştim că ambasadorul Guest a călcat multă lume pe bătături cu avertizările de corupţie la nivel înalt, dar acesta nu era un motiv pentru a fi ignorat.În concluzie, 400.000 de dolari, cu care s-ar mai fi putut stârpi corupţia care continua să greveze relaţiile statului cu furnizori de medicamente au fost pierdute. Suma mi se pare suficient de importantă pentru ca cineva să trebuiască să plătească pentru ea. Ghici cine?