Pentru moment, junele ministru al Sãnãtãþii, Brânzan, scãpat în mod inexplicabil prin ochiurile plasei recentei remanieri, a reuºit sã dea impresia cã a devenit, peste noapte, un 'miel turbat' decis sã taie în carne vie. El a anunþat cu tam-tam demiterea unui secretar de stat din propriul minister ºi a unui funcþionar superior din Ministerul de Externe. Dacã pe propriul sãu secretar de stat putea sã-l destituie, pe cel al dlui Geoanã putea doar sã-l propunã, ceea ce din viteza comunicatelor de presã n-a mai reieºit cu claritate. De la interimatul lui Blãnculescu nimic notabil nu s-a mai întâmplat la 'Sãnãtate', iar acesta pãrea sã fie semnul unui nou curs, atât în ce priveºte abordarea problematicii interne, cât ºi relaþia cu alte instituþii, fie ele ºi ambasade strãine.Ambasadorul american Guest a fost una dintre personalitãþile care au atras constant atenþia asupra mânãriilor care se fãceau în minister, ºi care aduseserã anumite tratamente, precum cele de SIDA, la niveluri de vreo patru ori mai scumpe decât în Statele Unite. Demersul dlui Guest era justificat de necesitatea luptei împotriva corupþiei, evident, dar el implica ºi anumite puncte de vedere ºi interese ale unor producãtori americani de medicamente. Oferta ambasadorului de a ajuta la a se pune lucrurile în ordine - în valoare de vreo 400.000 de dolari - a fost privitã cu suspectã detaºare. Nu de funcþionarii ministerului, cum aveam sã aflãm la o a doua 'citire' a cazului, ci chiar de cãtre ministru, care a considerat lupta cu corupþia terminatã ºi a dorit sã foloseascã banii americanilor pentru a cârpi ceea ce i se pãrea lui mai urgent prin minister. În limbaj bugetar asta s-ar numi deturnare de fonduri. În limbaj diplomatic se numeºte deturnare de atenþie, dacã nu chiar lipsã de consideraþie. Cu atât mai mult cu cât nu secretarul de stat propus spre demitere a fost cel care nu rãspundea la telefoanele ºi mesajele l ui Guest, ci chiar ministrul Brânzan! Ce motive o fi avut, el, sau cei care i-au sugerat o astfel de atitudine, ne e greu sã ºtim. ªtim cã ambasadorul Guest a cãlcat multã lume pe bãtãturi cu avertizãrile de corupþie la nivel înalt, dar acesta nu era un motiv pentru a fi ignorat.În concluzie, 400.000 de dolari, cu care s-ar mai fi putut stârpi corupþia care continua sã greveze relaþiile statului cu furnizori de medicamente au fost pierdute. Suma mi se pare suficient de importantã pentru ca cineva sã trebuiascã sã plãteascã pentru ea. Ghici cine?