Om dintr-o bucatã - una singurã - dl Remeº, distinsul nostru ministru de Finanþe, a pus onoarea înaintea nevoilor, declarând cã dacã F.M.l. nu ne dã împrumutul, dînsul îºi dã demisia, chiar „concomitent" cu refuzul Fondului. Dacã ne este relativ greu sã ne imaginãm modalitatea în care dl Remeº ar fi putut sã realizeze concomitenþa (cã doar n-o fi instalat microfoane, în sala de convorbiri de la Washington) mult mai simplu este sã ne închipuim cum ar fi decurs lucrurile în eventualitatea ulterioritãþii. Aºadar: domnii Vasilc, Remeº, Isãrescu ºi încã câþiva bãgãtori de seamã guvernamentali stau în jurul unei mese din biroul premierului de la palatul Victoria. Pâcla deasã, de s-o tai cu cuþitul, provenitã de la mormanele de mucuri de þigãri ce zac în scrumiere, dã o aurã misterioasã feþelor celor prezenþi. Privirile tuturor se întorc, obsesiv, spre telefonul de pe firul scurt. Este o orã târzie la Bucureºti, una timpurie la Washington. Vasilc trage cu sete dintr-o nouã þigarã din pachetul de Camel cu timbru ºi realizeazã ºase rotocoale de fum. ªase zerouri. Isãrescu le priveºte cu subînþeles. Remeº, nemiºcat ºi tãcut ca un sfinx fixeazã un punct invizibil în tavan. Secretara intrã, tãcutã, fantomaticã, cu un nou rând de cafele, pe care le aºazã cu gesturi de ritual, în faþa celor prezenþi... Când dã sã o punã pe masã pe a lui Remeº se împiedicã ºi cafeaua se rãstoarnã în poala ministrului de Finanþe. Acesta sare ca ars ºi scoate un geamãt de fiarã rãnitã. Premierul îl priveºte cu subînþeles ºi rosteºte: „Asta e, Traianc. Pardon Dccebale, cã Traian e ãlalaltu'. Te-ai ars. Semn de la Ãl de Sus!" Piepþii costumului guvernatorului BNR vibreazã brusc. Acesta scoate din buzunar un NOKIA argintiu, trepidând, mai sã-i scape din mânã. Ascultã atent câteva clipe ºi rosteºte un „Da, asta e". De sub sprâncenele ca douã semne de întrebare, ochii premierului îl aþintesc pe Remeº. Acesta se ridicã greoi, îºi îmbracã haina ce nu reuºeºte sã-i acopere pata de pe pantaloni ºi se îndreaptã spre uºã. ÃŽntoarce capul ºi din mers le aruncã celor rãmaºi:
- Bãieþi, pe mine ºtiþi unde mã gãsiþi. La fabricã, la registre. Daþi-mi cât de curând un semn unde vã gãsesc eu pe voi... Prin uºa deschisã se iþesc chipurile ziariºtilor ºi ale cameramanilor. Demn, fostul ministru de Finanþe rosteºte un sugestiv ºi memorabil „No comment". Frumos, nu? Din pãcate, n-a fost sã fie, iar pe dl Remeº îl putem gãsi tot acolo. Adicã unde nu îi e locul - la Finanþe.
|
| Accesari:
2373
|
Adauga o opinie