În zbuciumata istorie postrevoluþionarã a postului public de televiziune episoadele de genul celui consumat deunãzi au fost suficient de rare ºi nesemnificative pentru a fi numãrate. Aºa încât existenþa, în aceeaºi zi a douã solicitãri simultane de demitere a preºedintelui TVR, una din partea Puterii ºi alta din partea Opoziþiei, ar putea fi considerat un jalon important. Nu pentru cã televiziunea publicã ar fi sau nu ar fi echidistantã. Aici, punctele de vedere vor fi împãrþite atâta timp cât existã opþiuni politice diferite, iar postul naþional se va putea da ºi peste cap de trei ori ºi nu va reuºi sã mulþumeascã pe toatã lumea. ªi asta, în primul rând, pentru cã pãrerile despre ceea ce ar trebui sã însemne echidistanþã sunt extrem de diverse ºi de contradictorii ºi nimeni nu s-a obosit - nici mãcar forul diriguitor din subordinea Parlamentului - sã redacteze un "regulament de echidistanþã" prin care sã se judece o situaþie fãrã inerentele - acum - aproximaþii. Ceea ce este relevant în protestele celor douã aripi politice, este cã stârnind nemulþumirea ºi a unora ºi a altora, TVR poate considera cã se apropie simþitor de ceea ce îi cere publicul. Pentru cã acesta este cel care poate sã aprecieze în cel mai exact mod posibil dacã drumul pe care se merge este cel corect. Or, dupã ani lungi de decadenþã, în care postul naþional, grevat de o ereditate incertã, a pierdut puncte importante de audienþã în faþa unei concurenþe care ºi-a constituit structurile cu oamenii ºi pe baza experienþei sale, Televiziunea Românã dã semne certe de revigorare. Întâmplãtor sau nu, revirimentul coincide cu venirea la cârma sa a unui adevãrat manager, dupã suita de amatori care s-au perindat prin birourile de la etajul XI. Valentin Nicolau nu a fost om de televiziune. Este însã un om care ºtie sã facã culturã profitabilã. Rentabilã. Un om care cunoaºte resorturile economice ale actului artistic ºi de culturã. Schimbãrile pe care le-a fãcut, orientarea pe care a dat-o programelor, echipa pe care ºi-a alcãtuit-o fac ca, în lupta pentru supremaþia audienþei dintre douã posturi rivale, acþionând "în oglindã", sã se prefigureze un posibil câºtigãtor neaºteptat - Televiziunea Naþionalã. Baza materialã ºi umanã a TVR exploatatã corespunzãtor poate produce mai mult decât a produs pânã acum, echilibrând sensibil piaþa ºi propunând un model cultural propriu, viabil, într-un mediu excesiv comercializat. Este cel puþin unul dintre motivele pentru care nu cred cã e necesar ca Valentin Nicolau sã facã ceea ce-i cer politicienii, mai ales cã nu ei sunt cei care plãtesc grosul fondurilor prin care-ºi asigurã instituþia existenþa. |