Angajamentul semi–preºedintelui democrat Emil Boc, cum cã „demisioneazã în secunda doi când se formeazã un guvern fãrã PDL”, apare ca un mesaj destinat handicapaþilor care nu înþeleg nimic din ceea ce se întâmplã în jurul lor.
Pentru orice om normal este însã limpede ca bunã ziua cum se vor desfãºura lucrurile în „secunda unu”. Nu este un secret, l-a dezvãluit chiar preºedintele PDL (ãla adevãrat), care – absolut întâmplãtor este ºi preºedintele þãrii: în „secunda unu”, indiferent de configuraþia decisã de alegeri, Traian Bãsescu numeºte ca premier pe reprezentantul PDL-ului, indiferent dacã acest partid câºtigã alegerile, le pierde, sau intrã într-o alianþã.
Toate cele trei variante – 1 X 2 – sunt câºtigãtoare pentru partidul dlui Boc. Acest lucru este posibil printr-o interpretare personalã a Constituþiei – aceea care i-a permis actualului preºedinte sã facã acelaºi lucru dupã alegerile din 2004.
Nu este un simplu gest de frondã: lucrurile au fost atent cântãrite de analiºtii prezidenþiali. Este puþin probabil ca PD-L sã obþinã o majoritate simplã care sã-i permitã sã guverneze singur. Este, de asemenea, exclus, sã mai poatã pune sula-n coaste unui partener de ocazie – cum s-a procedat în 2004. Bãsescu va numi un premier democrat chiar cu riscul unui blocaj parlamentar. Risc ce scade proporþional cu dragostea parlamentarilor de orice culoare pentru scaunele dobândite cu trudã uninominalã. Desigur, soluþia clasicã, corectã a unei astfel de crize este ca Parlamentul sã respingã numirile preºedintelui care nu corespund aritmeticii parlamentare sau sã le invalideze printr-o moþiune de cenzurã. Existã, însã, riscul de a se ajunge în acest fel la dizolvarea Parlamentului proaspãt constituit. Cine o va face? Cine va renunþa, benevol, la patru ani de siguranþã ºi de privilegii, pentru repunerea în drepturi a prevederilor neclare ale unei Constituþii pline de aproximaþii? Aºa încât dupã una-douã respingeri, aleºii poporului se vor resemna sã lucreze cu un Executiv cu care se vor afla într-un permanent rãzboi de uzurã. Nu unul care sã facã victime. Premierii „din umbrã” care fac acum caz de mandatul lor imaginar se vor resemna ºi-ºi vor vedea de treabã, în timp ce þara va fi administratã de un guvern democrat, condus sau nu de dl. Boc. Dupã mine, mai degrabã nu. Dar, este sigur cã dl. Boc nu-ºi va da demisia de la conducerea partidului. Angajamentul sãu este o nouã probã de demagogie ieftinã, din cea cu care liderul de la Cluj ne împuie urechile cu fiecare apariþie înregistratã a sa.