Ceea ce s-a întâmplat vineri la CSAT este fãrã precedent ºi împotriva oricãrei logici politice ºi de bun simþ.Va sã zicã, liberalii coc ei ceva cu care sã-i dea peste nas preºedintelui ºi ajung la concluzia cã cea mai bunã chestie ar fi sã cearã retragerea trupelor din Irak. ÃŽmprejurãrile sunt favorabile – tocmai a fost adus acasã, în sicriu de zinc, cel de-al patrulea ostaº român mort fãrã rost pe meleagurile fostului nostru prieten Saddam, iar axa Washington-Londra este jucãria preferatã a dlui Bãsescu. Fac ei conclav – adicã premierul ºi cu ‚cercul’ sãu de prieteni interesaþi, ºi aruncã bomba pe piaþã. Dupã ce-ºi revine din nãuceala iniþialã, preºedintele convoacã CSAT. ªi, aici, loviturã de teatru, premierul se trezeºte cu mâna ridicatã ca prostul , el ºi cu Athanasiu. Ceilalþi doi miniºtri liberali – Vlãdescu ºi Ungureanu – se uitã în altã parte, adicã spre preºedinte, ºi voteazã senini contra deciziei luate de ºeful lor pe linie de guvern ºi de partid. Hai, sã zicem cã Ungureanu mai avea o scuzã: liberal de circumstanþã, el n-a prea fost bãgat niciodatã în seamã, considerat fiind ca o anexã a Cotrocenilor, pe post de ecou mut al iniþiativelor prezidenþiale. Dar Vlãdescu? Nu doar liberal, nu doar ministru, ci ºi prieten la cataramã cu premierul, promovat de acesta pe bazã de relaþie personalã ºi acuzat de cercul de ‚dezinterese’ de la Cotroceni din acest motiv! Bineînþeles cã, în stilul sãu propriu, Tãriceanu n-a reacþionat la afront. A fãcut-o însã ministrul sãu de la apãrare, care l-a însoþit orbeºte în aceastã aventurã greu de catalogat: dacã au onoare, cei doi ar trebui sã demisioneze!Dar dacã n-au? Ungureanu a dovedit-o chiar din primul moment când, ca sã nu cadã de fraier, s-a strofocat niþel pe la televiziuni ameninþând temãtor cu ‚reconsiderarea poziþiei’ pentru cã n-a fost consultat. Dar atât! Chestia cu onoarea este valabilã ºi pentru Athanasiu, dar ºi pentru Tãriceanu. ÃŽn primul rând pentru faptul cã ei confundã politica þãrii cu jocurile lor de culise ºi de interese. Rãmânerea sau retragerea din Irak sunt lucruri prea serioase, cu conexiuni prea complexe pentru ca ele sã poatã fi tratate la un ºpriþ, chiar dacã acesta este consumat chiar la sediul partidului. Prin iniþiativa lor bezmeticã au fost pe punctul de a afecta iremediabil interesele ºi poziþia României, pentru cã pe acelea ale guvernului le-au terfelit deja. Au afectat grav ºi echilibrul fragil al unei coaliþii care se mai þine la putere în câteva fire ºi graþie incapacitãþii Opoziþiei de a acþiona decisiv în acest moment în care nu are nici forþa necesarã ºi nici unitatea care i-ar trebui.Ce-a fost, pânã la urmã, tot acest circ pe care rivalul de la Cotroceni l-a demontat mai uºor decât s-ar fi aºteptat, având ºi un minunat prilej de a-ºi umili preopinenþii?Nimic altceva decât o nouã probã de incompetenþã ºi de infantilism politic, calitãþi cu care avem pretenþia sã intrãm, la 1 ianuarie, într-o familie caracterizatã tocmai prin reversul acestora. Iar singurul lucru care ar mai putea salva, cât de cât, onoarea ‚nereperatã’ a naþiei, ar fi ceea ce zicea dl Athanasiu: demisia de onoare. Sau mãcar demisia…
|
|
| Accesari:
2401
|
Adauga o opinie