Instituþia demisiei de onoare guverneazã viaþa politicã a naþiunilor civilizate. Demisia înseamnã, în ultimã instanþã, preþul pe care un om politic îl plãteºte erorilor pe care el sau colaboratorii sãi le fac în exercitarea actului politic, erori ale cãror consecinþe pot afecta grav demersurile sau credibilitatea celor pe care-i reprezintã. Primul exemplu care-mi vine în minte este acela al fostului cancelar german Willy Brandt. La apogeul carierei sale, acesta ºi-a dat demisia în momentul în care serviciile secrete au descoperit cã unul dintre secretarii sãi, Guillaume, lucra pentru est-germani. Brandt ar fi pututu sã-l sacrifice pe vinovat ºi sã se spele pe mâini, ducând mai departe mandatul pe care-l avea. Nu s-a întâmplat aºa. Brandt însuºi a considerat lucrurile prea grave pentru a se mai putea prezenta în faþa conaþionalilor sãi. A ales calea demnitãþii, deºi nici atunci, nici dupã aceea, nu i s-a putut reproºa direct existenþa unui spion printre colaboratorii sãi. Existã nenumãrate alte exemple de acest fel. Scormonesc însã, inutil, prin memorie, pentru a gãsi un exemplu în viaþa politicã româneascã. O viaþã mult mai bogatã în evenimente negative decât cea a nemþilor. În care, dacã nu zilnic, mãcar sãptãmânal, se petrece câte un pocinog cu consecinþe penale care nu-l implicã doar pe fãptuitor, ci o întreagã filierã care împarte vinovãþiile odatã cu interesele ºi cu beneficiile ilicite. Ajung, inevitabil, la Pãvãlache. Este al nuºtiucâtelea, pânã acum, în bogata panoplie de figuri onorabile care-ºi dau în petec când te aºtepþi mai puþin. Nu spun cã dl Mihãilescu ar trebui sã pozeze într-un nou Willy Brandt ºi sã renunþe la confortabilul sãu post guvernamental din raþiuni morale. Nu spun, pentru cã ar fi straniu, neobiºnuit, la noi. Spun însã cã m-a surprins lipsa sa totalã de remuºcãri. Absenþa unei intenþii, mãcar, pe care, desigur, ºefii sãi n-ar fi acceptat-o. Dl Mihãilescu are un singur regret: ghinionul de a i se fi întâmplat tocmai lui aºa ceva. Adicã, din atâþia miniºtrii care au consilieri ºi colaboratori sperþari, cu afaceri proprii, care fac mai mult trafic de influenþã decât activitãþi în slujba statului, tocmai dumnealui sã i se întâmple aºa ceva! Raþionamentul poate fi dus mai departe: dintre atâþia consilieri sperþari, care fac zilnic trafic de influenþã, tocmai lui Pãvãlache - consilierul lui ªerban Mihãilescu, sã i se întâmple sã fie dat în gât!? Demisia de onoare este o instituþie care, reclamã o calitate încã rarã în politicã: onoarea!