Are accente de-a dreptul comice încrâncenarea cu care analiºtii de toate soiurile pun sub lupã evoluþiile post-electorale din partidul de guvernãmânt. Deasupra comentariilor plutesc norii grei ºi negri ai catastrofelor naturale. Îngrijorarea devine vecinã cu panica, iar de predicþii - ce sã mai vorbim. Spun cã este comicã aceastã manierã pentru cã, la urma-urmelor, ce se întâmplã în PSD ºi cum este gestionatã criza este treaba PSD-ului, ºi nicidecum o chestiune care sã punã sub semnul întrebãrii viitorul naþiunii române. Culmea este cã cei mai îngrijoraþi sunt tocmai cei care þin constant partidul sub tirul criticilor, mai mult sau mai puþin îndreptãþite ºi dezinteresate. Am senzaþia cã asistãm la un meci în care fanii echipei adverse sunt gata sã-ºi facã harakiri pentru greºelile ºi tactica neadecvatã a team-ului pe care l-ar dori perdant.PSD traverseazã, realmente, o perioadã de crizã. Este un lucru care intervine, aproape natural, la o 'maºinã' care ruleazã în prizã directã de aproape patru ani de zile, ºi ai cãrui ºoferi, ºtiindu-se stãpânii ºoselei, nu prea iau seamã la semnalele de avertizare de pe margine. Prima oprirea înaintea destinaþiei dezvãluie, însã, o datã cu ridicarea capotei motorului, felurite hibe. Nu sunt defecþiuni funcþionale, maºina ar putea rula pânã la capãt în aceleaºi condiþii, dar cu riscul unor probleme mai mari la final. Liderii PSD tocmai au ridicat capota ºi îºi propun sã înlocuiascã niºte bujii, sã cureþe filtrul de aer ºi sã sufle în orificiile carburatorului. Trebuie, totodatã sã mai schimbe ºoferul ºi navigatorul, lãsându-i sã se odihneascã ºi sã recapete putere pentru drumul rãmas. Este o manierã - e drept, simplistã - în care ar putea fi vãzute lucrurile. Cum anume intenþioneazã PSD sã rezolve aceastã problemã, este iarãºi o problemã internã, de partid, ºi n-ar trebui sã iºte atâtea patimi externaliste pentru cã, repet, orice experiment nereuºit se face pe propria piele ºi, dacã partidul nu va reuºi sã-ºi recapete suflul, pânã în toamnã, un altul sau altele îi vor lua locul. Decizia este, dealtfel, cu totul liberã ºi ea aparþine de drept electoratului - comentatorul cel mai calificat al faptelor bune ºi mai puþin bune ale politicienilor. În aceastã idee, termenul de 5 iulie dat pentru curãþenia internã ºi luna august - pentru restructurarea organizatoricã - sunt obiective de partid, care nu necesitã vreun referendum pentru a fi validate. Este vorba pur ºi simplu, de voinþa politicã ºi realismul celor care, aflaþi la putere, doresc în mod sincer sã-ºi poatã continua treaba. Iar faptul cã Delegaþia Permanentã tinde sã devinã temporarã ilustreazã în mod cât se poate de nimerit pericolul 'încremenirii în proiect' ºi necesitatea adaptãrii permanente la situaþie.