Deºi nimeni n-a spus-o încã, cu glas tare, este clar: tãierile dure de lefuri ºi pensii sunt definitive, nu temporare! Sã nu-ºi închipuie cineva cã dacã peste vreun an economia va începe, totuºi, sã se miºte, se va reveni ºi oamenii îºi vor primi salariile ºi pensiile pe care le mai au azi. Guvernanþii noºtri dau ceasul istoriei ºi al civilizaþiei în urmã cu vreo zece ani. Nu cred cã România post-comunistã a mai trecut printr-o situaþie atât de gravã din timpul guvernãrii þãrãniste, prin 1997, când inflaþia a explodat ºi leul a fost pus practic la pãmânt.
Aºa ceva se întâmplã ºi acum. De ce? Este foarte simplu: nivelurile de salarizare ºi de pensionare la care s-a ajuns nu au avut nici o legãturã cu economia realã. Ele au fost rezultatul unei suite de mãsuri populiste luate succesiv de guvernele care s-au perindat la putere, incluzând de fiecare datã un consistent procent de mitã electoralã. Deºi era limpede cã economia duduia doar în capul lui Tãriceanu, care confunda eºapamentul motocicletei sale cu funcþionarea motoarelor din industrie, s-a ajuns pânã la aberanta propunere de dublare a lefurilor unei categorii – e drept, dezavantajate – fãrã a se þine cont de resurse ºi de urmãri. Cum poate fi catalogat parlamentul care a votat în unanimitate aceastã lege (ºi preºedintele care a validat-o), decât ca fiind format din persoane iresponsabile.
Rezultatul iatã-l: în loc sã aibã lefuri duble, dascãlii le au cu un sfert mai mici! ªi, alãturi de ei, toþi bugetarii obligaþi sã suporte colectiv aberaþia celor care au umflat aparatul de stat pe criterii clientelare, dincolo de limita suportabilitãþii. Pentru cã, dacã sectorul privat, care funcþioneazã dupã legile pieþei, a fost obligat sã se reformeze din timp în acord cu realitatea economicã, sectorul public ºi-a permis sã fie indiferent la mecanismele acestuia ºi sã defileze intact pânã la momentul imploziei. Dacã ar fi fost o firmã, Statul S.A. ar trebui declarat acum în faliment, iar administratorii sãi trimiºi acasã. Acest lucru nu este, însã, posibil. Chiar dacã managerii sãi sunt dovediþi cu prisosinþã ca incompetenþi, chiar dacã de un an ºi jumãtate ei se ocupã de toate bazaconiile (modificarea Constituþiei, lustraþie, etc.) în loc sã umble la motorul gripat al sectorului productiv. Aceastã întârziere este cu atât mai pãguboasã cu cât mãsurile care se iau acum – deºi ar fi trebuit aplicate cu un an ºi jumãtate în urmã - sunt în mod evident insuficiente pentru a redresa situaþia. Un alt lucru pe care ei nu-l spun cinstit, „românilor” care i-au votat, este cã acesta este doar preludiul ºi cã etapa a doua va veni în mod obligatoriu când ºi banii din aceastã tranºã FMI se vor fi cheltuit în acelaºi fel ca pânã acum. Majorarea TVA ºi a taxei unice nu vor întârzia mai mult de finele acestui an, iar atunci dezastrul va fi total. Iar lipsa de sinceritate va fi cu atât mai scump plãtitã.