Cufundaþi pânã la gât în dosariadã ºi în ºiroaiele de mizerii care se scurg din opera fundamentalã a Securitãþii, aproape cã uitasem de corupþie ºi de lupta grea pe care o aveam de dus cu aceasta. Ba, mi s-a pãrut chiar cã dosariada a reprezentat armistiþiul necesar ca luptãtorii sã-ºi refacã puterile ºi sã se ia din nou la trântã. Noroc cã de la Iaºi am primit semnalul necesar trezirii la realitate: acolo, "prefectul anului", cel mai tânãr, cel mai activ, cel mai... liberal, s-a dovedit a nu fi altceva decât un ºpãgar ordinar. Din categoria celor care se perindã aproape fãrã întrerupere, în funcþiile-cheie ale administraþiei, de 16 ani încoace.Tânãrul ºi promiþãtorul reprezentant al Guvernului în teritoriu n-a fãcut altceva decât ce fãceau ºi predecesorii sãi, ºi ce vor face, probabil, ºi cei ce-l vor urma: ºi-a fãcut parte din împãrþirea beneficiilor ce decurg din trecãtoarea deþinere a puterii. A retrocedat lui X nu ºtiu câte hectare de teren? De ce sã nu-ºi opreascã ºi lui o pãrticicã? Cât de limpede e cazul, urmeazã sã stabileascã justiþia. Dar este limpede cã nu ieºea fum de unde nu se face foc. Pentru adepþii teoriei conspiraþiei, la Iaºi nu s-a întâmplat altceva decât o reglare de conturi între cele douã partide-aliate: au umflat procurorii un primar democrat, nu demult? Era rândul unui prefect liberal. Scor egal! Teamã ne este cã lucrurile nu stau deloc aºa. Dacã este o competiþie, aceasta nu e între partide, care sã dea în gât mai mulþi reprezentanþi lacomi ºi fãrã scrupule ai pãrþii alianþei. Este o competiþie generalizatã, pe un model generalizat, între deþinãtorii de putere în zonele cele mai sensibile ale administraþiei - nu doar retrocedãri, ci toatã gama de aprobãri insuficient reglementate ºi rãmase la mâna ºi bunãvoinþa unor oameni dotaþi cu toate slãbiciunile omeneºti. Aparent, reþinerea prefectului de Iaºi ar trebui sã reprezinte un succes al luptei anticorupþie care, iatã, nu se împiedicã doar de micii funcþionari. În realitate, cazul dezvãluie proporþiile de aisberg ale fenomenului corupþiei din administraþia publicã, unde eventualele "deconspirãri" nu sunt rezultatul investigaþiilor autoritãþilor, ci al neconcordanþelor intervenite între pãrþi, mai ales atunci când cel care oferã mitã nu este mulþumit de calitatea prestaþiei celui care o primeºte. Este simplu sã ne imaginãm câte astfel de tranzacþii se deruleazã ca unse, spre deplina sau parþiala satisfacþie a pãrþilor. Nu vreau sã cad în pãcatul generalizãrilor pripite ºi sã-i jignesc pe acei funcþionari publici sau reprezentanþi ai autoritãþilor care mai au ºi decenþã ºi probitate. Mi-e teamã însã cã pentru aceºtia mediul este extrem de toxic ºi cã, de regulã, nu reuºesc sã facã prea mulþi purici printre "profesioniºti"...