Cufundați până la gât în dosariadă și în șiroaiele de mizerii care se scurg din opera fundamentală a Securității, aproape că uitasem de corupție și de lupta grea pe care o aveam de dus cu aceasta. Ba, mi s-a părut chiar că dosariada a reprezentat armistițiul necesar ca luptătorii să-și refacă puterile și să se ia din nou la trântă. Noroc că de la Iași am primit semnalul necesar trezirii la realitate: acolo, "prefectul anului", cel mai tânăr, cel mai activ, cel mai... liberal, s-a dovedit a nu fi altceva decât un șpăgar ordinar. Din categoria celor care se perindă aproape fără întrerupere, în funcțiile-cheie ale administrației, de 16 ani încoace.Tânărul și promițătorul reprezentant al Guvernului în teritoriu n-a făcut altceva decât ce făceau și predecesorii săi, și ce vor face, probabil, și cei ce-l vor urma: și-a făcut parte din împărțirea beneficiilor ce decurg din trecătoarea deținere a puterii. A retrocedat lui X nu știu câte hectare de teren? De ce să nu-și oprească și lui o părticică? Cât de limpede e cazul, urmează să stabilească justiția. Dar este limpede că nu ieșea fum de unde nu se face foc. Pentru adepții teoriei conspirației, la Iași nu s-a întâmplat altceva decât o reglare de conturi între cele două partide-aliate: au umflat procurorii un primar democrat, nu demult? Era rândul unui prefect liberal. Scor egal! Teamă ne este că lucrurile nu stau deloc așa. Dacă este o competiție, aceasta nu e între partide, care să dea în gât mai mulți reprezentanți lacomi și fără scrupule ai părții alianței. Este o competiție generalizată, pe un model generalizat, între deținătorii de putere în zonele cele mai sensibile ale administrației - nu doar retrocedări, ci toată gama de aprobări insuficient reglementate și rămase la mâna și bunăvoința unor oameni dotați cu toate slăbiciunile omenești. Aparent, reținerea prefectului de Iași ar trebui să reprezinte un succes al luptei anticorupție care, iată, nu se împiedică doar de micii funcționari. În realitate, cazul dezvăluie proporțiile de aisberg ale fenomenului corupției din administrația publică, unde eventualele "deconspirări" nu sunt rezultatul investigațiilor autorităților, ci al neconcordanțelor intervenite între părți, mai ales atunci când cel care oferă mită nu este mulțumit de calitatea prestației celui care o primește. Este simplu să ne imaginăm câte astfel de tranzacții se derulează ca unse, spre deplina sau parțiala satisfacție a părților. Nu vreau să cad în păcatul generalizărilor pripite și să-i jignesc pe acei funcționari publici sau reprezentanți ai autorităților care mai au și decență și probitate. Mi-e teamă însă că pentru aceștia mediul este extrem de toxic și că, de regulă, nu reușesc să facă prea mulți purici printre "profesioniști"...
|