O discuție desfășurată zilele trecute la Alpha TV, în compania realizatorului unei emisiuni extrem de utile și de echilibrate - juristul Corneliu Turianu - și ziaristul - președinte al organizației CIVIC MEDIA, Victor Roncea, cel care a dat semnalul "curățeniei din presă" și din societatea civilă, mi-a relevat căteva dintre neconcordanțele fundamentale și inadecvările care însoțesc încă, după mai mult de șase ani, funcționarea unei instituții pe care ar trebui să o considerăm esențială în demersul spre o democrație autentică. Este vorba despre consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Concepută ca un for menit să scoată din circulație acele figuri ale vieții publice care s-au compromis acționând împotriva vieții și intereselor semenilor lor, instituția a plecat la drum printr-un compromis compromițător: deși legea proaspăt ieșită spune limpede că membrii Colegiului nu pot fi foști membri ai Partidului Comunist, partidele - cele de la Putere și Opoziție - au validat cu entuziasm candidaturile a cel puțin doi "comuniști" - Mircea Dinescu și Andrei Pleșu. După o funcționare de aproape patru ani, la relanti, Colegiul a intrat într-un nou clinci legal, odată cu noile alegeri: în aprilie anul curent, deși acestea au generat o formulă de conducere democratică, prin vot, chiar de la vârful Guvernului au început atacuri furibunde care au ambalat o parte a "societății civile" (cea cu musca securistă pe căciulă) în contestarea și anularea rezultatului. Cu binecuvântarea șefului statului, primul veghetor al Constituției, s-a acceptat cu naturalețe o formulă de conducere rotativă, neprevăzută în niciun regulament și, implicit, o diminuare a autorității instituției. Presiunile politice generate de mizele momentului au făcut ca, în câteva dosare grele, deciziile Colegiului să se bazeze pe impresii, nu pe documente sau, mai rău, pe simpatii sau antipatii. S-au dat decizii contradictorii în cazuri identice. Mai mult, modul de lucru pune în evidență un sistem defectuos, oricând contestabil: faptul că aceeași instituție judecă și fondul și recursul (contestațiile) pune sub semnul întrebării înseși probele de la care se pleacă, iar omiterea sistematică a argumentării, a motivării votului de către membri creează o problemă juridică pentru cei care se consideră - pe drept sau nu - afectați. Nu în ultimul rând, cea mai flagrantă inadvertență constă în faptul că deși aceeși lege prevede că membrii numiți și aleși ai Colegiului trebuie să beneficieze de certificate ORNISS (din care să reiasă că li se pot încredința secrete de stat), o bună parte dintre ei ori nu le-au dobândit, ori nu au nici o șansă să le primească. Mai mult, propria verificare la dosar - nici măcar pevăzută în textul legii de angajare - se face într-o manieră... cenaclistă, în sensul că membrii își frunzăresc unii altora dosarele, fără ca din această operațiune să rezulte vreo decizie. La fel de imperfectă este legea în ceea ce privește "deconspirarea" unor date din cadrul investigațiilor, ceea ce favorizează "scurgerile" de amănunte sau eventualele "acoperiri". Este notoriu cazul lui Sorin Antohi, depistat ca atare din 2002, pe care prietenii Patapievici, Dinescu, Pleșu l-au acoperit cu seninătate. Este cert că CNSAS se află la o răscruce. Nemulțumirile răbufnite și din interior - vezi intenția tardivă a lui Dinescu de a demisiona - și din exterior, unde partidele mandatare nu mai știu cum să oprească o hemoragie necontrolată care le amenință însuși echilibrul parlamentar, impun o intervenție.
|