O discuþie desfãºuratã zilele trecute la Alpha TV, în compania realizatorului unei emisiuni extrem de utile ºi de echilibrate - juristul Corneliu Turianu - ºi ziaristul - preºedinte al organizaþiei CIVIC MEDIA, Victor Roncea, cel care a dat semnalul "curãþeniei din presã" ºi din societatea civilã, mi-a relevat cãteva dintre neconcordanþele fundamentale ºi inadecvãrile care însoþesc încã, dupã mai mult de ºase ani, funcþionarea unei instituþii pe care ar trebui sã o considerãm esenþialã în demersul spre o democraþie autenticã. Este vorba despre consiliul Naþional pentru Studierea Arhivelor Securitãþii. Conceputã ca un for menit sã scoatã din circulaþie acele figuri ale vieþii publice care s-au compromis acþionând împotriva vieþii ºi intereselor semenilor lor, instituþia a plecat la drum printr-un compromis compromiþãtor: deºi legea proaspãt ieºitã spune limpede cã membrii Colegiului nu pot fi foºti membri ai Partidului Comunist, partidele - cele de la Putere ºi Opoziþie - au validat cu entuziasm candidaturile a cel puþin doi "comuniºti" - Mircea Dinescu ºi Andrei Pleºu. Dupã o funcþionare de aproape patru ani, la relanti, Colegiul a intrat într-un nou clinci legal, odatã cu noile alegeri: în aprilie anul curent, deºi acestea au generat o formulã de conducere democraticã, prin vot, chiar de la vârful Guvernului au început atacuri furibunde care au ambalat o parte a "societãþii civile" (cea cu musca securistã pe cãciulã) în contestarea ºi anularea rezultatului. Cu binecuvântarea ºefului statului, primul veghetor al Constituþiei, s-a acceptat cu naturaleþe o formulã de conducere rotativã, neprevãzutã în niciun regulament ºi, implicit, o diminuare a autoritãþii instituþiei. Presiunile politice generate de mizele momentului au fãcut ca, în câteva dosare grele, deciziile Colegiului sã se bazeze pe impresii, nu pe documente sau, mai rãu, pe simpatii sau antipatii. S-au dat decizii contradictorii în cazuri identice. Mai mult, modul de lucru pune în evidenþã un sistem defectuos, oricând contestabil: faptul cã aceeaºi instituþie judecã ºi fondul ºi recursul (contestaþiile) pune sub semnul întrebãrii înseºi probele de la care se pleacã, iar omiterea sistematicã a argumentãrii, a motivãrii votului de cãtre membri creeazã o problemã juridicã pentru cei care se considerã - pe drept sau nu - afectaþi. Nu în ultimul rând, cea mai flagrantã inadvertenþã constã în faptul cã deºi aceeºi lege prevede cã membrii numiþi ºi aleºi ai Colegiului trebuie sã beneficieze de certificate ORNISS (din care sã reiasã cã li se pot încredinþa secrete de stat), o bunã parte dintre ei ori nu le-au dobândit, ori nu au nici o ºansã sã le primeascã. Mai mult, propria verificare la dosar - nici mãcar pevãzutã în textul legii de angajare - se face într-o manierã... cenaclistã, în sensul cã membrii îºi frunzãresc unii altora dosarele, fãrã ca din aceastã operaþiune sã rezulte vreo decizie. La fel de imperfectã este legea în ceea ce priveºte "deconspirarea" unor date din cadrul investigaþiilor, ceea ce favorizeazã "scurgerile" de amãnunte sau eventualele "acoperiri". Este notoriu cazul lui Sorin Antohi, depistat ca atare din 2002, pe care prietenii Patapievici, Dinescu, Pleºu l-au acoperit cu seninãtate. Este cert cã CNSAS se aflã la o rãscruce. Nemulþumirile rãbufnite ºi din interior - vezi intenþia tardivã a lui Dinescu de a demisiona - ºi din exterior, unde partidele mandatare nu mai ºtiu cum sã opreascã o hemoragie necontrolatã care le ameninþã însuºi echilibrul parlamentar, impun o intervenþie.
|